În noaptea alegerilor în toate localitățile noastre fanii primarilor au ieșit să celebreze victoria alesului. S-au strâns dinaintea primăriei cu miile, s-au îmbrățișat, l-au purtat pe brațe pe ales, s-au pupat, etc, etc. Nimeni, nu a mai ținut seama de nici o regulă: nici tu distanță, nici tu mască, nici tu dezinfectare, nimic, nimic, nimic! Nimeni nu s-a mai temut nici de lege, nici de amendă, nici de virus, nici de moarte. Așa e când ai o bucurie imensă, nu te mai temi de nimic. Faci ce crezi că trebuie făcut cu orice risc.

În Noaptea Paștilor nimeni n-a venit să-L îmbrățișeze pe Hristos, să celebreze Învierea Lui. O, cât de pustii erau piețele de dinaintea bisericilor! Ce tăcere sinistră! Da, erau interdicții și atunci, ca și acum. Și românii, când e vorba de Hristos și de Biserică, respectă cu sfințenie legile statului. Iar când e vorba de stat nu mai respectă legile statului. În Noaptea de Paști toți creștinii s-au temut de lege, de amenzi, de virus. În Noaptea Învierii s-au temut de moarte. De ce? N-aveau bucuria, n-aveau credința, n-avea dragostea care să te facă să nu te temi de nimic. Și să-ți asumi orice risc.

E limpede. Pentru om mai mult contează primarul, președintele CJ decât Hristos. Se bucură omul mai mult de sărbătoarea primarului decât de Sărbătoarea lui Hristos.

Ăștia suntem. Atâta dragoste de Dumnezeu avem. De fapt, n-avem.

Claudia Mischie