Tristețea care amuză păpădia întrebării

Singurătatea cu cărțile în acea librărie a orașului închis de pandemie 

Aerul care arde lumina sufletului în urcare

Pe cea mai înaltă treaptă a ursitei 

Biblioteca părăsită de iubirea cititorului

Așteaptă căderea toamnei în frunzele din copacii ce se dăruiesc goi

Între coperțile amintirii scrise insolent

Ce nu o răsfoiesc 

Cuvintele de pulpă proaspătă

Ale verbelor dezbrăcate


Ionuț Țene