Poate într-o zi am să zbor doar cu aripa frântă
În văzduh va rămâne amintirea păsării
și aripa care mângâie cerul până la asfințit
Poate nu va mai fi atunci izvorul de aer
Noaptea înnebunită de singurătate
va spăla pe față oglindirea stelelor din fântâni
Și oamenii vor căuta doar acea măiastră
care nu va fi descoperită
Ionuț Țene
