Un grup de cercetători din cadrul Departamentului de Psihologie Clinică şi Psihoterapie al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca (UBB), împreună cu colaboratori din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” şi din cadrul unor universităţi internaţionale de referinţă – Queen’s University din Canada şi Universitatea din Koln din Germania – a publicat recent un articol inovator în prestigiosul jurnal academic Cognitive Therapy and Research.

Grupul de cercetare coordonat de prof. univ dr. Daniel David, rectorul UBB, şi de prof univ. dr. Anca Dobrean a realizat un studiu clinic complex, care a vizat investigarea eficienţei psihoterapiei, a farmacoterapiei (atomoxetină), precum şi a combinaţiei dintre acestea în cazul tulburării de deficit de atenţie şi hiperactivitate la copii (ADHD).

Tulburarea de deficit de de atenţie şi hiperactivitate este o problemă de sănătate mintală extrem de importantă la nivel global, cu o prevalenţă estimată între 5,3% şi 7,1%, fiind mult mai frecvent diagnosticată în rândul copiilor şi adolescenţilor. Principalele simptome ale acestei tulburări includ tipare de lipsă de atenţie şi hiperactivitate sau impulsivitate ridicate, care afectează funcţionarea normală a persoanelor în mai multe paliere, precum relaţiile sociale sau performanţele educaţionale. În plus, studiile au arătat că această tulburare este asociată şi cu costuri economice ridicate la nivel de societate, atât în cazul în care apare la copii, cât şi în cazul adulţilor.

Studiul clinic prezentat în cadrul articolului este primul la nivel internaţional care compară toate cele trei tipuri de intervenţie – psihoterapie, atomoxetină, precum şi combinaţia dintre acestea – în ceea ce priveşte efectul lor în scăderea simptomatologiei specifice ADHD. În ceea ce priveşte partea de psihoterapie, în cadrul studiului a fost utilizată terapia de tip cognitiv-comportamental (CBT), conţinând în principal componente clasice de modificare comportamentală, componente de restructurare cognitivă derivate din terapia raţional-emotivă şi comportamentală (REBT), precum şi componente de re-training atenţional realizate în cadrul unor medii de realitate virtuală. Terapia CBT/REBT se centrează în jurul teoriei că emoţiile şi comportamentele noastre nu sunt determinate direct de evenimentele de viaţă, ci de modul în care aceste evenimente sunt procesate cognitiv sau, altfel spus, de modul în care gândim şi ne raportăm la aceste evenimente.

Studiul a implicat 59 de participanţi cu vârste între 6 şi 9 ani care au avut un diagnostic de ADHD, participanţii fiind repartizaţi aleatoriu în trei grupuri experimentale. Unul dintre grupuri a primit tratamentul farmacologic (atomoxetină), al doilea a primit 16 şedinţe de psihoterapie CBT/REBT, iar al treilea grup a primit ambele intervenţii combinate (în paralel). Autorii studiului au analizat comparativ efectele celor trei tipuri de terapie asupra simptomelor ADHD, aşa cum sunt acestea raportate de clinicieni, părinţi şi profesori.

„În principiu toate tratamentele au fost eficiente, cu o tendinţă de eficienţă mai mare pentru varianta combinată, mai ales în cazul simptomelor raportate de părinţi. În plus, toate cele trei intervenţii au fost eficiente atunci când au fost comparate datele pre- şi post-intervenţie, având efecte medii spre mari. Aşadar, adaptarea protocolului de intervenţie personalizată, dincolo de nevoile pacienţilor (familiei lor), trebuie să ţină cont de preferinţele pacienţilor (familiei lor) şi de accesibilitate serviciilor. În concluzie, aş recomanda în primul rând intervenţia combinată, dar şi celelalte tratamente au funcţii clinice importante şi pot fi utilizate în sine, în funcţie de preferinţa pacienţilor (familiei lor) şi a serviciilor disponibile. Din păcate, un număr mare de pacienţi cu ADHD nu are acces la tratamente, iar dintre cei care le accesează doar un număr mic are acces la tratamente validate ştiinţific. Protocoalele validate aici favorizează accesul la tratamente validate ştiinţific pentru ADHD, dintre care unele noi”, afirmă prof. univ. dr. Daniel David, coordonatorul proiectului.

Rezultatele obţinute au o importanţă clinică majoră, acest studiu fiind primul care a investigat comparativ cele trei opţiuni terapeutice pentru copiii diagnosticaţi cu ADHD. De asemenea, este primul studiu de acest tip mai general (comparaţia psihoterapie vs. farmacoterapie pentru ADHD) care nu a fost realizat în ţările vestice, contribuind la o mai largă generalizare a cunoştinţelor legate de ADHD în cadrul unor culturi diferite, fiind şi primul studiu clinic controlat care a inclus şi o componentă de terapie prin realitate virtuală în cadrul intervenţiei psihologice pentru copii cu ADHD, prin raportare la farmacoterapie.

NapocaNews