Se aude o sirenă de tren în noapte
ca un plânset de pui prins în capcană
Strigătul este chemarea mamei rătăcite în labirint
Plânge acel tren care vindecă linia ferată de durerea singurătății
Plânge și unește podurile de fier ale trecerii spre moarte
Ca scâncetul roțile vagoanelor duc gândurile atât de departe de mine
undeva undeva
unde renii dezleagă visele lui Moş Crăciun
și zburdă tropotind amintirea poetului
rămasă pe o petală de crin
în cimitirul cu memoria plină

Ionuț Țene