Expoziţia „Academia şi Oraşul” şi Albumul Foto „Tradiţie şi Excelenţă”. Acum exact 322 ani, în 17 noiembrie 1698, s-a reinaugurat Academia Claudiopolitana!

Academia Claudiopolitana a fost fondată în 1581 de regele Ştefan Bathory, în jurul actualei biserici reformate (înainte biserică franciscană) de pe str. Mihail Kogălniceanu din Cluj-Napoca (atunci Uliţa Lupilor), fiind administrată de Ordinul Iezuiţilor (Societas Jesu). Instituţia avea în structură un gimnaziu şi două facultăţi, una de filosofie, urmată de una de teologie, predarea fiind în limba latină. Academia a funcţionat cu mici întreruperi până în anul 1606, a ajuns ca funcţionare la primele niveluri ale Facultăţii de Filosofie (şi unele cursuri de teologie) şi a fost prima instituţie de pe teritoriul actual al României cu statut de universitate, având dreptul, conferit prin actul regal de înfiinţare, de a acorda titlurile universitare de baccalaureus, magister şi doctor. Între anii 1606 şi 1698, instituţia a funcţionat adesea la nivel de gimnaziu, iar din 1698 a fost reinaugurat nivelul academic.

Iată un fragment din discursul de reinaugurare a Academiei din 17 noiembrie 1698 (tradus de prof. univ. dr. Alexander Baumgarten): „Alocuţiunea profesorului către noii studenţi în filosofie cu ocazia restaurării Academiei Claudiopolitane în anul 1698, în ziua de 17 noiembrie
Preastrăluciţi ascultători, pe cât de multă veselie a oferit sufletului nemăsuratul fast al literaţilor, tot pe atât de multă jale ne arată printr-un semn al său pieptul că a sorbit când chipul se preschimbă în paloare. Căci acolo unde, pe locul acesta, această nouă scenă a înţelepciunii a oferit prima oară ochilor cel mai frumos spectacol, iar sufletului cel mai cuprinzător subiect de bucurie, s-au perindat în minte în continuu numele mari ale monarhilor lumii: Grigore al XIII-lea, cel mai mare şi mai bun pontif al bisericii romano-catolice, principe suprem şi părinte preasfânt; Maximilian Caesar, cel mai nebiruit împărat al romanilor; serenissimul Ştefan, rege al Poloniei, preastrălucitul Cristofor Bathory, principe al Transilvaniei. Nemuritoarele binefaceri ale acestora la adresa Academiei Claudiopolitane impun o atât de mare sarcină a mulţumirii care trebuie înapoiate încât mi se pare că umerii, înaintea lor, mai degrabă se prăbuşesc decât le suportăCe este mai sfânt decât Academia Claudiopolitană? Ce este mai august? Ce este mai nobil? Ce este mai strălucit? Ea a atras acum 115 ani asupra ei mâinile darnice ale preasfântului pontif, ale preaaugustului cezar, ale preanobilului rege, ale preastrălucitului principePentru ca timpul acesta să ajungă să obţină ticăloşia ambiţiei sale, ca să nu spun a nebuniei, a întunecat această preailustră Academie a unor bărbaţi tot pe atât de iluştri, lăsând deoparte strălucirea ei, încât părea că ar trebui îngropată în întunericul veşnic. De 95 de ani se ascundea în ruinele sale cu atât mai întunecată cu cât fusese mai strălucită înainte. Şi s-ar fi ascuns, pe Hercule, pentru totdeauna, dacă nu ar fi ridicat-o la lumină mâna dreaptă a preamilostivului şi neînvinsului împărat Leopold şi graţia preastrălucitului Josif, rege al Ungariei. Pentru aceasta a existat favoarea divină în biserica lui Dumnezeu. Să aveţi viaţă, mari puteri sacre ale universului! Iar pentru această binefacere nemuritoare, protejaţi-ne pe noi cu această posesie perpetuă! Nici efortul tău, depus în numele moştenirii preasfântului părinte al tău Grigore al XIII-lea, eminentissime purtător de purpura cardinal de Kolonicz, nu era dorit, chiar dacă tu acţionai din zelul cu care arzi în acest regat pentru ca Academia Claudiopolitană să îşi fie redată sieşi.Acum aduc mulţumiri nemuritoare umbrei voastre, preasfânt pontif suprem Grigore al XIII-lea, cenuşei voastre, preagust cezar Maximilian, pulberii voastre, preastrălucit rege al Poloniei Ştefan şi preailustru principe al Transilvaniei Cristofor Bathory, pentru nemuritoarea binefacere la adresa noastră prin care aţi ridicat Academia Claudiopolitană. Odihniţi în umbrele voastre luminile lumii odinioară sclipitoare; sau mai degrabă, străluciţi în cea mai largă lumină a meritelor voastre, preafericiţilor! Pe tine, însă, Leopold, cel mai mare dintre cezari, pe tine desfătare a lumii creştine rege Iosif, Academia Claudiopolitană să te consacre în gloria şi nemurirea numelui pentru imensa voastră binefacere la adresa întregului univers, care va fi cântată cândva în volume erudite. De bună seamă, vor rămâne peste ani bunăvoinţa şi amintirea ta, preaeminent cardinal de Kolonicz şi preailustru stătător al bisericii romano catolice. Să trăiţi şi să vă arătaţi favoarea faţă de noi. Am zis.”

Aşa cum se vede în discursul din 17 noiembrie 1698, reînfiinţarea Academiei este considerată un element de continuitate, academia evoluând apoi în secolul XVIII în Universitas Claudiopolitana, prima instituţie de pe teritoriul ţării cu statut şi nume de universitate. La nivelul maxim de dezvoltare, Universitas Claudiopolitana era o universitate imperială, numită Caesareo-Regia Universitas Claudiopolitana, şi avea patru facultăţi (filosofie/teologie/drept/medicină), iar limbile de predare erau latina şi germana.

După 1786, Universitas Claudiopolitana va fi continuată de o serie de instituţii de învăţământ superior (academii/institute), care însă nu mai aveau nici statut, nici nume de universitate. Acestea vor fi asimilate în Universitatea Maghiară din Cluj (Universitatea Franz Joseph), fondată în 1872. Universitatea Maghiară din Cluj va fi transformată, în 1919, în Universitatea Românească din Cluj (Universitatea Regele Ferdinand I). Universitatea Babeş-Boylai a rezultat din unirea, în 1959, a Universităţii Victor Babeş (continuatoarea universităţii româneşti) şi a Universităţii Bolyai (continuatoarea universităţii maghiare), UBB fiind astfel succesorul acestei tradiţii academice de prestigiu din Cluj.

Lista tuturor rectorilor acestor perioade poate fi consultată accesând linkul https://www.ubbcluj.ro/ro/despre/prezentare/rectori-ubb .

I. EXPOZIŢIA „Academia şi Oraşul” – Pentru a marca această tradiţie academică de prestigiu, UBB a organizat expoziţia „Academia şi Oraşul” în Turnul Croitorilor, pe care l-a transformat într-un turn al cunoaşterii prin organizarea săptămânală a programului Studium Generale, cu acces online (https://news.ubbcluj.ro/ubb-transforma-turnul-croitorilor-intr-un-turn-al-cunoasterii/).

Expoziţia va fi deschisă şi prezentată de rectorul UBB, prof. univ. dr. Daniel David, marţi, 17 noiembrie 2020 şi va putea fi vizionată online pe conturile de Youtube şi Facebook ale UBB, urmând ca, după pandemie să poată fi vizitată şi onsite.

„Am ales Turnul Croitorilor deoarece este stuctura medievală aflată în apropierea zonei donate Academiei Claudiopolitane în 1581 prin actul regal, ‘lipită de zidul cetăţii, împreună cu biserica, grădinile, curţile, turnurile şi cu toate locurile înconjurate de lângă zidurile cetăţii’. În acest context vom reaminti şi ilustra că îmbrăcămintea academică la momentele solemne, neobişnuită pentru vremurile moderne, semnifică: (1) autonomia istorică a comunităţii academice, prin diferenţierea acesteia în drepturi faţă de oraşul din care făcea parte şi (2) legătura istorică cu biserica, de unde a pornind iniţial şi de cele mai multe ori mişcarea universitară”, explică rectorul UBB, prof. univ. dr. Daniel David.

II. ALBUM FOTO „Tradiţie şi Excelenţă”

  • În 1581, Academia Claudiopolitana primeşte diploma regală de constituire şi începe să funcţioneze în jurul bisericii/mănăstirii reformate (înainte biserică franciscană) de pe strada Mihail Kogălniceanu (atunci Uliţa Lupilor), cu mici întreruperi, până în 1606. Între 1603-1606, Academia a funcţionat şi în actuala biserică/mănăstire franciscană (atunci dominicană) din Piaţa Muzeului, ca urmare a distrugerilor infrastructurii academice din 1603.
  • În 1698 Academia Claudiopolitana şi-a reînceput activitatea în actuala biserică/mănăstire franciscană (atunci unitariană) din Piaţa Muzeului (Cluj-Napoca), unde a funcţionat şi între 1603-1606.
  • În 1714, Academia Claudiopolitana se mută în clădirea care era pe locul actualului sediu al UBB (clădirea albă cu un etaj, lipită de biserică-foto stânga). Alături de ea se construieşte biserica (astăzi piaristă), Convictul Nobiliar (foto mijloc) şi Seminarul Bathory-Apor „Sfântul Iosif” (clădirea galbenă-foto dreapta). Din acest moment, Academia se dezvoltă puternic şi va lua numele de Universitas Claudiopolitana.
  • Sigiliul vechi al Rectorului Academiei/Universităţii
  • Clădirea în care au funcţionat instituţiile de învăţământ superior continuatoare ale Universitas Claudiopolitana (Liceul Academic Regal (cu statut de academie) – Institutul Medico-Chirurgical/Academia Regală de Drept) (vis-a-vis de clădirea actuală aUBB – actualul Liceu Bathory)
  • Clădirea Universităţii Maghiare din Cluj/Universităţii Româneşti din Cluj/ Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca
  • Simbolurile de autonomie ale UBB, derivate din tradiţia sa academică.

NapocaNews