Românii pot fi foarte bine reprezentați prin imaginea obișnuită din Rotonda Șahiștilor din Cișmigiu. Unii joacă șah, iar mulți stau în jurul lor și chibițează. Adică își dau cu părerea, ba dau și sfaturi sau soluții șahiștilor, le spun unde să mute, ce să facă, deși ei nu au imaginea întregului și nu pot citi gândurile jucătorilor.

La fel se întâmplă și în ziaristică. Unii scriu texte, le publică, iar alții, o droaie, își dau cu părerea. Aceștia sunt forumiștii, chibiții scriitorilor sau ziariștilor, ai celor care scriu și publică texte.

România este o țară cu 42 la sută analfabeți și semianalfabeți, așa cum ne informează o statistică a guvernului, dar toată lumea chibițează, altfel spus, „face politică”, vorbăria este în floare, nimeni nu face nimic, doar chibițează în jurul celor puțini care joacă șah, care fac ceva.

Sigur, a face politică așa cum fac alde Iohannis et co. este ca și cum ai vedea jucători de șah care te fac să pleci de lângă ei, să nu mai vezi ce și cum joacă. În acest caz, forumuștii care chibițează sunt mai buni ca ei. Politrucii ar trebui să vină incognito la Rotonda Șahiștilor și să învețe să joace șah.

Dar nu, politica care se face la noi este o chibițăreală inutilă. Toți își dau cu părerea și nu vezi un șahist adevărat, adică un politician profesionist, pe care să-l respecți.

Dovadă că în parlament, în ciuda masivului absenteism la vot, au ajuns tot Șușă și Șoșo (acă), rude bune la diversiuni, la obrăznicie, singura cale, de altfel, de a-și astupa golurile. S-au aranjat între ei, sfidând complet poporul, alegătorii, care, în proporție de 70 la sută, au preferat să stea acasă sau să facă ceva mai bun. Dar alde Johannis închid ochii, nu se întreabă oare de ce? Dovadă tot acest circ de-a face un guvern, de a-și împărți ciolanul cu obrăznicie, în fața ochilor siderați ai populației, ai majorității tăcute. Acest absenteeism este un vot de blam, nu e normal să se țină seama de el, atunci când fac un guveren cu care vor să conducă țara? Sunt aceiași, de la Hunor la Gheorghiu, rușinea culturii! Nu trebuie să fie un guvern și pentru cei 70 la sută dintre alegători care au spus NU, prin absența lor la urne?

Așa cum nu există un președinte pentru toți românii, nu există nici un guvern care să lucreze și pentru opoziție.

Această politică de pe margine duce, categoric, la haos. Dovadă că la noi nimeni nu mai respectă pe nimeni. Sigur, dacă președintele face pe față reclamă nunai unui partid, spurcând partidul de opoziție, el, președintele, care e președintele tuturor românilor! Un șef de pardid, care a fost în PNL, îl bălăcărește ca la ușa cortului pe primul-ministru, din bețiv și curvar nu-l mai scoate! Și tot așa, ca pe vremea degenerată a lui Pasvante Chiorul și Nuți din Pleșcoi.

Șahiștii din Rotonda Cișmigiului, pe care i-am vizitat deunăzi, se uită perplecși, nu mai înțeleg nimic, sunt dulci copii față de acești rățoi de la putere. Păi pe cine să respecte și cum, când ei, cei cu hățurile, nu se respectă între ei, se împroașcă unii pe alții cu zoaie!?

Și alții au avansat ca prim-ministru pe unul cate a dus oameni sănătoși la groapă, care a mințit sistematic populația, Rafila, simbol de incompetență. Toți diriguitorii pandemiei au fost și sunt ca acei chibiți de la șahiști, tari în datul cu părerea, dar unul nu a demonstrat că știe să joace șah.

În materie literară, acest exercițiu se numește adnotare. Toți adnotează pe marginea unui text, unor fapte. Ba există și o mulțime de blogguri sau publicații online, unde se practică același joc steril de-a părerile, de-a opiniile. Chițibușarii nu au nici o cunoștință despre ce se face sau se scrie, dar își dau cu părerea. Mai ales acum, cu izolarea mascată, românii au timp berechet să-și dea cu presupusul. E un exercițiu care nu-i costă nimic. Dar nici nu câștigă ceva. E steril. Pierdere de timp.

Într-adevăr, trăim într-o „țară semianalfabetă cu internet”, cum spunea profesorul meu Solomon Marcus. Și prin ce se definește acest adnotist sau forumist de adnotări? Prin aceea că știe tot, le știe pe toate, își dă cu părerea în toate problemele, e Mafalda, așa cum îi dă indicații și șahistului care, când se ia după sfatul chibițarului, mereu greștște, îi dă prilej adversatului să câștige.

Adnotistul nu se îndoiește niciodată de nimic, el nu ar spune în ruptul capului că nu se priecepe la condus avionul sau la făcut o ciorbă de potroace. Însă toate opiniile lui sunt bejenii. Nimic nu-i place. Se duce la un spectacol, nici nu știe ce se joacă, dar își dă cu părerea despre actori care, zice, nu s-au dat cu colonie și put pe scenă. Am citit așa ceva!

Iar acum cu pandemia, este jale! Și așa sirianul Arafat și turcul Tătaru încurcă borcanele, e un haos în dezinformații cum n-a fost la nici o revoluție, nici nu trebuie mai mult pentru forumiști, că toți îți dau sfaturi. Sunt atâtea feluri de vaccinuri și de covizi câți inși își dau cu părerea despre epidemie!

Mai nou cică se dă 500 de euro pentru cei depistați pozitiv! Va fi bătălie mare să ai covid! Se vor bate patrihoții nu să fie sănătoși, ci bolnavi! Dovadă că acum, la 10 mii de testări, guvernul anunță 4 mii de „guvizi” (cum li se spun la covizi)! Iar în Anglia, la 300 de mii de oameni, există doar un singur covid! Ce sânge or fi având englezii? Nu sunt tot oameni, ca și noi?! Pe un post se anunță că vaccinările încep acum, când nea Ghiță își taie porcul, iar președintele, pe alt post, zice că vor începe la primăvară! Iar pe al treilea post că e primul care vrea să se vaccineze, așa cum se taie porcul de Crăciun. Dar pe al patrulea post ni se explică de ce nu poate! UE ne-a trimis bani ca testările să se facă gratuit, dar oamenii se plâng că o testare costă 300-400 lei! E un fluviu de dezinformări pademice, de fakenews, să nu le zic gogoși sau minciuni! Din cauza unui asemenea fluviu de fakenews, și Trump a căzut! Trăim în plin haos al politicii adnotărilor!

Și foatre mulți și-au făcut în această perioadă pademică blogguri. Cauți o informație veridică și te năpădesc știriștii. Mai ales la probleme politice, sunt ași în materie. Bocesc cât de rău merge țara, îi fac cu ouă și oțet pe toți guveranții, dar dacă îl întrebi pe adnotistul Bejănescu ce știe să facă, dacă are vreo slujbă, imediat îți aruncă în față: Cum să am, domnule, dar ce, ășita mă lasă?, în țara asta nu poți avea un loc de muncă sigur, de ce să învăț o meserie unde nu pot să mă angajez, întâi să mă angajeze și pe urmă învăț ce meserie vrea patronul!

Nici o soluție nu există, mai ales când și cei care trebuie să facă educație, să aibă cultură, respectiv miniștrii, sunt la fel, adică fac adnotări, sunt asemenea forumiștilor.

În perioada interbelică, atunci când exista și funcționa Spiritul Critic, a avea un punct de vedere era un lux, o atitudine, o viziune. Dar azi, orice sâsâit își dă cu părerea și zice că e „analist politic”! Toți au puncte de vedere, până și madam Vodă-n Lobodă, o avalanșă de puncte de vedere, care se anulează reciproc, fiindcă spun același lucru („alte măști, aceeași piesă”). Eu nu spun că nu există și adnotiști care au un punct de vedere sănătos (vezi cele din jurul cazului „Prea Strâmtoratul Teodosie”!), dar în acest haos dezinformativ, se pierde orice este bun, ca bobul curat într-un munte de neghină.

Adnotiștii sunt un blestem pentru țară, sunt un ocean de bejenii. Numai se plâng, dar nu pun nimic în loc, nu fac ceva echivalent. N-or fi fost toți actorii ca actrița grasă care puțea, erau și actori spălați, nu? Da, dar el, chibițarul, nu vede decât negru, decât răul, are o plăcere nebună să scuipe, să bălăcărească tot, să niveleze toate valorile, toate gusturile, toate opiniile. Și numai opinia lui să triumfe, căci el e cel mai tare din parcare.

Grid Modorcea