Născut pe meleaguri Clujene, în 1907, părintele Florea Mureșan a fost o personalitate marcantă a ortodoxiei ardelene în prima jumătate a secolului 20. Profesor la Academia Teologică din Cluj (mentor al unei generații de excepție, printre discipolii săi numărându-se părintele Ioan Iovan), Florea Mureșan a intrat în vizorul Securității datorită activității sale pastorale și a pozițiilor sale publice anticomuniste, fiind arestat pentru prima dată în 1952 și eliberat după un an și jumătate. Pentru că i s-a interzis să revină în Cluj, s-a stabilit la Suciu de Sus (Maramureș), unde a pus bazele unei comunități puternice, ctitorind și schitul Breaza. A fost rearestat în 1958, datorită rezistenței sale spirituale (avea, de altfel, legături cu Traian Dorz – Ostea Domnului – și mănăstirea Vladimirești), iar după un periplu pe la închisorile de la Baia Mare, Satu Mare, Cluj și Gherla, a ajuns la Aiud în 1959, unde avea să-și găsească sfârșitul martiric în ianuarie 1963.

Întreaga viață a părintelui Florea Mureșan s-a desfășurat pe două coordonate esențiale: pe de o parte cea a dragostei față de Dumnezeu și față de valorile creștine, și pe de alta cea a dragostei față de neamul său românesc. De aici a luat naștere atitudinea sa anti-comunistă, deoarece el percepea comunismul ca pe o amenințare directă la adresa celor două valori ce-i însuflețeau viața. Această atitudine nu avea atât un substrat politic, cât unul teologic și spiritual. El se împotrivea unei ideologii militant atee, care urmărea să dezrădăcineze credința în Dumnezeu din sufletul omului și să distrugă bazele societății tradițional-creștine românești. Acest lucru poate fi văzut și din chiar ultima declarație dată de părintele la anchetă: „În concluzie: faţă de pericolul pe care-l prezenta mişcarea muncitorească internaţională şi comunismul faţă de Biserică şi religie, o bună parte din activitatea mea mi-am închinat-o luptei împotriva ideologiei comuniste, a mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale din România, deoarece aceasta era convingerea mea.” Astfel, așa-numita „activitate dușmănoasă” pe care Securiștii i-o imputau părintelui că o desfășura „sub masca” religiei, nu era propriu-zis „sub masca”, ci în numele religiei, în numele credinței în Dumnezeu, care prin însăși firea ei se împotrivește comunismului (și invers).

Atitudinea și lupta anti-comunistă a părintelui poate fi urmărită încă din primii ani ai vieții sale, din timpul perioadei interbelice, ea continuând cu consecvență și perseverență și după înstăpânirea comunismului în România. Din dosarele Securității reiese că pentru această atitudine a sa, părintele a fost urmărit, prigonit, îndepărtat din zonele de influență ale societății și până la urmă arestat. Această atitudine a sa a dus, în cele din urmă, la moartea sa martirică din închisoarea de la Aiud. De aceea considerăm că părintele Florea Mureșan poate fi socotit fără șovăială drept un mărturisitor al dreptei credinței în Hristos împotriva materialismului ateu comunist și un erou al neamului românesc.


Sursa: Memorialul Aiud
(Grigorie Benea (coord.), Preoți din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului în temnițele comuniste, Memorialul Gherla/Renașterea, 2017, pp. 237-254).