Se spune în mod curent că inventarea noilor mijloace tehnologice, și aici mă refer în special la calculator, internet, televizor, au provocat pentru societate o adevărată revoluție, unii comparând-o cu cea adusă de apariția electricității sau a diferitelor mijloace de locomoție. Dar există o mare diferență dintre noile invenții și ceea ce s-a produs în trecut. Nicio un alt mijloc tehnologic nu s-a infiltrat atât de adânc în viața noastră așa cum au făcut-o noile descoperi. Nimic nu ne-a invadat atât de mult viața privată, familială și socială schimbâdu-ne modul nostru de a fi și a gândi. În acest areal de „ecrane luminoase” cei mai afectați sunt copiii, iar studiile științifice vin să certifice acest aspect, deloc de neglijat.

Studii recente de imagistică cerebrală demonstrează fără urmă de îndoială că expunerea excesivă la ecran poate provoca efecte neurologice negative asupra creierului în dezvoltare al unui copil (https://healthmatters.nyp.org/what-does-too-much-screen-time-do-to-childrens-brains/). În special jocurile sunt precum un drog foarte puternic. Universitatea din Washington a folosit un joc de realitate virtuală pentru a ajuta pacienții aflați în stare de suferință să tolereze durerea în timpul tratamentului, surprinzător, au reușit acest lucru. Când pacienții sunt cufundați în joc, resimt un efect analgezic, ca după administrarea de morfină, astfel încât nu mai au nevoie de calmante (https://digital.sandiego.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=1064&context=dissertations). Poate deveni o modalitate minunată de utilizare a tehnologie, dar ajungem să le dăm copiilor, involuntar, „morfină digitală”.

 Putem aminti de jocul Minecraft, un adevărat drog, dătător de dependență, „posibilitățile nelimitate ale jocului, mereu mai multe și fără de sfârșit, aruncă o vraja hipnotizatoare asupra copiilor, provoacă un efect dopominergic; ceea ce face ca Minecraft să dea foarte ușor dependență este creșterea nivelului de dopamină și căutarea obsesivă de nou. Apare apoi reacția de dopamină-recompensă, care-l face pe copil să-și dorească să obțină din nou acea descărcare de adrenalină”(Nikolas Kardaras).

În China a fost identificată în rândul tinerilor o acută criză a dependenței de internet, aceasta afectează peste 20 de milioane de tineri (https://www.researchgate.net/publication/236274121_Internet_addiction_among_young_people_in_China_Internet_connectedness_online_gaming_and_academic_performance_decrement). În Coreea de Sud s-au deschis peste 400 de centre de reabilitare prin care se oferă fiecărui elev, profesor și părinte un ghid prin care îi avertizează de posibilele pericole care se află în spatele ecranelor și al tehnologie.

Nikolas Kardaras, renumit cercetător asupra efectelor  pe care tehnologia le are asupra copiilor, conchide: „Nu există niciun studiu credibil care să demonstreze că un copil expus de timpuriu și în mare măsură la tehnologie are rezultate educaționale mai bune decât un copil crescut fără tehnologie; deși există unele dovezi că puștii expuși la ecran ar putea avea abilități mai mari de recunoaștere a tiparelor, pur și simplu nu există vreo cercetare care să demonstreze că ei devin elevi mai buni sau oameni care învață mai bine”(Nikolas Kardaras, Copiii și ecranele luminoase, p. 12).

            Walter Isaacson, biograful lui Steve Jobs, scria că acesta prefera să ia cina împreună cu familia, vorbind cu copiii despre cărți, istorie și diverse lucruri și nimeni nu venea la masă cu vreun Ipad sau computer (https://www.nytimes.com/2014/09/11/fashion/steve-jobs-apple-was-a-low-tech-parent.html).  Steve Jobs a exprimat o clară opinie împotriva tehnologie în clase, după ce crezuse că tehnologia ar putea rezolva problemele din educație: „probabil că am inițiat, în mare măsură decât oricine de pe planetă, aducerea mai multor computere în școli. Dar am ajuns la concluzia că problema nu este una pe care tehnologia o poate rezolva. Ce e greșit în educație nu se poate repara cu tehnologia” (https://www.teachthought.com/education/quote-what-steve-jobs-said-about-education/).

Evitarea tehnologie mai ales la copiii din clasele primare este evidențiată și de un fost direct la Google, Alan Eagle, care sublinează: „resping cu desăvârșire ideea că ai nevoie de ajutorul tehnologie în școala generală” (Nikolas Kardaras, p. 51). Spre exemplu mulți părinți care lucrează la companii în domeniul tehnologie: Google, Apple, Yahoo etc, optează ca copiii lor să meargă la scolii în care accentul nu cade pe tehnologie. Acești părinți înțeleg tehnologia și pericolele ei mai bine decât ceilalți, prețuiesc dezvoltarea unei minți sănătoase prin intermediul activităților creative   (https://www.nytimes.com/2011/10/23/technology/at-waldorf-school-in-silicon-valley-technology-can-wait.html).

            Acestea sunt pe scurt câteva dintre pericolele care se ascund în spatele ecranelor luminoase, ne mai vorbind despre efectele patogene asupra corpului datorate reducerii considerabile a activităților fizice cauzate de orele în care rămân țintuiți în fața ecranelor.

Pr. prof. Silviu Rad