Dincolo aproape
Este o toamnă perfectă
Cu un copil de grâne în brațe
Ce frânge cerul precum pâinea coaptă
Dincolo aproape
Păsările îngălbenesc mestecenii întristați
de părăsirea frunzelor


Dincolo aproape
Călătorul taie pădurea să încălzească
Focul dragostei de ducă
Această moară care macină
secundele de lemn ale întâmplării
Dincolo aproape
Stelele vorbesc apăsat tăcerea

Ionuț Țene