Smaranda Brăescu
Făcea să zboare aerul
Și nu știai dacă este trecere
sau respirația omului
Când atingea norii era aripă de înger
Plutea amintirea înălțimii cerul ei

Brâncuși a plămădit-o spaţiu
Pasărea măiastră
Și așa a rămas în inimi
Regina care l-a prins
pe Dumnezeu de picior
Pentru noi, micii prometei
care nu am avut curajul
viselor să dea din aripi

Ionuţ Ţene