Australian Open continuă să se joace cu tribunele goale. Ce fenomenal e spectacolul cu tribunele pline, cum au fost al meciul Thiem-Kyrgios! Dar ni se spune că interdicția este doar de 5 zile, ceea ce înseamnă că semifinalele și finala vor fi cu spectatori. E bine, fiindcă spectatorii oferă starea de normalitate. Fără ei, tenisul, sportul în general, arată cam spectral, de parcă jocul ar fi extraterestru, vizionat de nemilosul Mr. Hawk, care enervează la culme jucătorii, fiindcă ei nu văd ce vede el, lor li se pare că mingea e bună, dar „ochiul de șoim” arată că a ieșit „de puțin” afară!

Optimi

Și păcat că Turul 4 sau Optimile se joacă fără de-mascați, fiindcă sorții au încins total spiritele, au făcut să se înfrunte campioane, câștigătoare de Grand Slam. Evident, meciul vedetă a fost Osaka-Muguruza, scor 4-6, 6-4, 7-5. În decisiv, Muguruza a condus cu 5-3. Anul trecut, Muguruza a disputat finala cu Kenin, după ce a învins-o în semifinală pe Halep. Iar Kenin pe Braty. Acum, și Kenin, și Muguruza sunt eliminate. Șansele mari sunt pentru Osaka, Barty, Halep și, evident, Serena.

Însă surpriza surprizelor a fost victoria Serenei asupra tinerei jucătoare din Belarus, Aryna Sabalanka, care venea tare din urmă, pretindea titlul. Și Serena și-a pus în joc toată experiența să treacă în sferturi. Pentru a 13-a oară în acest turneu, pe care l-a câștigat de 7 ori! Și ce a făcut acum este o mare performanță, dat fiind că ea joacă în condițiile în care a anunțat că este pentru a doua oară însărcinată. Sabalanka, care de câțiva ani tot urcă și se menține în top 10, este o jucătoare masivă (1, 82 m, 80 kg), o luptătoare de calibru, dar și ei i-a jucat până la urmă festa jocul agresiv. Computerul i-a numărat 36 de greșeli neforțate! Serena i-a făcut față cu greu, dovadă că seturile ei au fost câștigate la limită (6-4, 2-6, 6-4).

Serena va juca în sferturi cu Halep, care a învins-o pe Iga Swiatek, într-un meci-revanșă mult așteptat. Pentru Halep, s-a repetat schema: pe primul set îl pierde, pe următoarele două le câștigă. Iga n-a putut să întrerupă această tradiție, deși primul set anunța o revoluție. E o plăcere fantastică să o urmărești pe această jucătoare. A câștigat setul cu lovituri puternice, iuți și precise, cu veniri la fileu, salturi, zboruri, totul ca un mare spectacol de circ și ikebana. A controlat jocul, a stăpânit fiecare ghem, la fiecare punct era o amenințare pentru Halep. Dar în setul 2 am văzut deodată o altă Iga. De nerecunoscut. Și nu pentru că Halep ar fi jucat altfel. Ea a jucat la fel, calm, rațional, fără panică. În panică a intrat Iga, care rata copios. Jocul ei agresiv nu-și mai nimerea ținta. Ceva s-a dereglat în mecanismul arătat în primul set. Și-a revenit spre final, dar a pierdut ghemul decisiv, ghemul 5, era 2-2 și Halep a făcut 3-2, apoi 4-2, a ajuns la 5-3 și totul s-a terminat la 6-4 pentru ea, fără nici o surpriză. Nu a fost nimic dramatic. Nici un moment de suspans sau tensiune, ca în finalul cu Ajla Tomljanovic. Totul a curs firesc și victoria ei a fost meritată. Iga va fi o mare campioană dacă va reuși să-și regleze tirul, fiindcă și ea a apucat pe calea jocului agresiv. De la jocul de plăcere arătat la Roland Garros, acum a ajuns la extrema cealaltă, când aleargă după puncte. Iar jocul agresiv nu iartă dacă loviturile își greșesc ținta. A avut zeci ce mingi lovite puternic și terminate la câțiva centimetri afară. Computerul a numărat 42 de erori neforțate, dar cred că au fost mult mai multe. În această fază, lui Iga îi lipsește simțul precauției. Ea joacă toate ghemurile la fel de riscant. E mereu avântată. Când îi reușesc loviturile, este ceva de o frumusețe rară, are prospețime, e magic, face un tenis cum nu am văzut la alte jucătoare. Parcă vine din altă lume. Nu are ticurile generale, nimic care să amintească de uzură.

Halep a învins-o tocmai speculând acest entuziasm al ei, acest joc mereu riscant, fără să-și calculeze deloc efectul, în momente cheie. A pierdut ghemuri copilărește, fiindcă nu se gândea în ce fază este meciul. Și Halep era uimită de ratările ei. Iar când mergea din plin, săgețile ei iuți, ce păreau imparabile, se loveau de apărarea extraordinară a jucătoarei noastre, care este, cred, cea mai bună jucătoare din lume la acest capitol. Halep a scos niște mingi cu adevărat imposibile, alergând dintr-o parte într-alta a terenului cu viteza tinereții. Acestă mobilitate pe fundul terenului i-a adus puncte prețioase și victoria.

În meciul din sferturi cu Serena va avea, sigur, o sarcină mai ușoară. Serena a învins-o pe Sabalenka, fiindcă aceasta practică un joc asemănător, tot pe forță. A reușit 9 ași, și a avut greșeli neforțate mai puține (26) decât adversara (35). Dar Halep e altceva, ea e o jucătoare complexă, cu un joc subtil și variat, a ajuns la o maturitate psihică, are self-control, cum a dovedit excelent în meciul cu Swiatek. Acest echilibru psihic și cu valențele tehnice pe care le are, o fac greu de învins.

Sigur că o surpriză este și Hsieh, jucătoarea din Taipei de 35 de ani, care a avut un parcurs excelent. A eliminat-o în turul 2 pe Andreescu, jucătoarea care ne este la suflet, dar care, din păcate, arăta greoaie, kilogramele în plus îi va stopa cariera. Asiatica a învins-o în optimi pe cehoaica Vondrousova, învingătoarea Soranei Cîrstea. Americanii au, în afară de Serena, încă două jucătoare în sferturi, Brady și Pegula, care a eliminat-o pe Svitolina, o mare surpriză. Ele se vor întâlni în sferturi, deci americanii au deja o semifinalistă! A patra americancă din optimi, Shelby Rogers a fost învinsă de Bursucel, după un meci modest. Mă așteptam ca Rogers (semifinalistă la US Open) să opună o rezistență consistentă lui Barty, dar a jucat foarte plat, anemic (parcă se considera dinainte învinsă?). Abia spre final a avut parcă o tresărire, oricum, Bursucel a tocat-o mărunt ca un roboțel. Barty o să aibă în final mari probleme fiindcă pe partea ei de tablou a întâlnit numai jucătoare slabe, nu i-au pus probleme, a trecut lejer din etapă în etapă, iar ea nu a avut șansa să strălucească prin nimic.

La băieți, marea surpriză este eliminarea lui Dominic Thiem de către Dimitrov. 6-3, 6-3, 6-0. Indiscutabil, acest 6-0 este inexplicabil. Dominic a pierdut 9 ghemuri consecutive, cum cred că n-a mai pierdut în viața lui de campion, și a avut 41 de greșeli neforțate. El a declarat că „nu sunt o mașină” și că a avut o zi proastă, s-a simțit rău. Dar eu cred că o cauză este meciul epuizant cu Kyrgios. Iată cât de greu este tenisul de performanță, să menții ridicat ritmul 7 meciuri la rând, ca să intri în posesia titlului, să poți ține trofeul în brațe.

Buldozerul Raonic a fost învins pentru a 12-a oară de Djokovic. Jucătorii agresivi prin excelență nu au avut niciodată bucuria obținerii unui trofeu. Serena a obținut succese maxime fiindcă ea nu este numai o jucătoare de forță, are și mult rafinament în joc, stăpânește foarte bine toate secretele acestui sport. Ea îmbină plăcerea cu agresivitatea. Tenisul e viața ei.

Nadal e de neoprit. Rușii Medvedev și Rublev la fel, dar în sferturi se întâlnesc direct și unul va trebui să plece acasă. Rușii au asigurat un semifinalist. Italienii i-au pierdut pe ambii „optimiști”: Fognini și Berrettini, care nu s-a prezentat în meciul cu Tsitsipas. Sigur l-a epuizat partida cu Khachanov. Sferturile se anunță cu scântei, adevărate finale: Djokovic-Zverev, Nadal-Tsitsipas.

Sferturi

Dacă Serena joacă așa cum a jucat cu Sabalenka, meci în care a făcut puncte antologice, des citat fiind un punct defensiv, când s-a apărat ca în zilele ei de glorie, este invincibilă. Deși scorul în meciurile directe este de 9-2 pentru Serena, iar în cinci dintre întâlniri ea a avut seturi de 6-0, totuși nu cred că Halep ar putea fi o victimă anunțată, chiar și antrenorul Serenei a prevăzut un meci tare, meciul vedetă al turneului. Iar la noi, celebrul specialist Cap Sec a spus că va fi „un meci istoric”. Nu a fost deloc istoric, poate un meci istoric fără nici o istorie! Nu a fost nimic istoric, dacă nu s-a ajuns în decisiv, iar în setul 2, de la 3-1 pentru Halep, Serena a făcut 5 ghemuri consecutive (răzbunarea lui Tomljanovic?) și a câștigat lejer. Un meci fără nici o minge memorabilă, un meci oarecare, cu un car de greșeli neforțate. Halep nu și-a mai putut repeta schema (primul set pierdut, următoarele câștigate), dar nici planul tactic, fiindcă n-a mai avut șansa să-i meargă loviturile în terenul advers, iar cele care intrau, primeau un răspuns nemilos. Secretul victoriei Serenei, care nu a excelat nici la serviciu (4 ași), nici la precizie (39 greșeli neforțate), a fost returul. A returnat puternic mingile și a prins-o pe Halep total nepregătită, fiindcă se obișnuise cu retururile primite de la celelalte jucătoare. A uitat cu cine joacă. Mecanismul regularității i s-a defectat, iar calitățile de apărătoare nu i-au servit la nimic, fiindcă Serena nu i-a dat șansa să le folosească. Serena este de alt calibru, la ea nimic nu este previzibil. Nu face nici un meci de uzură și nici nu are vreo regularitate. Ea riscă mereu, iar jocul ei imprevizibil dă rezultate. Altfel nu se explică cum de Halep nu a profitat de erorile neforțate ale Serenei, care au fost nepermis de multe. Nu o dată am spus că Serena, când se află într-o competiție, cu orice adversar, joacă singură și când pierde, se învinge pe sine. Serena a spus nu o dat că adversarul ei cel mai periculos este ea însăși. Și aici au fost ghemuri în care din șapte puncte, câte are un ghem normal, nu reușea decât unul. Și asta pe serviciul ei. Așa au fost break-urile pierdute. Iar celebrul ghem 7 din setul doi ultra comentat, considerat și de Wilander cheia meciului, a fost o capodoperă de erori neforțate. Se spune că Halep a salvat 5 mingi de break, dar numai una a fost jucată și punctată de ea, restul au fost greșeli neforțate. La 40-0 pentru Serena, au urmat trei greșeli neforțate ale ei, adică singură și-a anulat avantajul celor 3 mingi de break, fără ca Halep să facă nici un efort. Le-a primit cadou. Apoi au urmat avantaje de o parte și alta, anulate reciproc de erori neforțate. Acesta nu e tenis, ci bambilichi. Totul lăsat la voia sorții. Nici vorbă de salvarea a cinci mingi de break! Le-a salvat întâmplarea. Nici un control, nici o feliuță de tenis. Nu e un meci de studiat, de analizat, fiindcă Halep nu s-a prea văzut, a fost adesea figurantă, nici nu cred că a realizat cum a pierdut. A 10-a victorie a Serenei fixează clar clasa care le desparte pe cele două jucătoare, aflate și ca vârstă la o distanță de 10 ani. E greu de imaginat că Halep va juca așa ca Serena la 39 de ani. Aplaudacii ei însă așteaptă la cotitură, nu primesc nici o lecție, ei sunt învățați să lipească de Halep cuvinte ca genială, perfecțiune, excepție, miracol. Sigur, când întâlește jucătoare de pe locul 140 WTA.

Semifinala cu Osaka cred că o găsește pe Serena foarte motivată, fiindcă ea dovedește că s-a pregătit intens pentru acest turneu, începând cu aspectul fizic, foarte mult îmbunătățit. Se mișcă bine, pare de nerecunoscut. Este un mare câștig pentru tenis, revenirea ei la o formă bună. Conferă competiției nu numai prestigiu, dar și miză, căci toate jucătoarele se ambiționează să fie ca ea și s-o învingă.

Dar la fete, Australia este zdrobită, fiindcă s-a întâmplat ceea ce eu prevăzusem. Marea lor speranță la titlu, Bursucel, a clacat. Era de prevăzut după cum a jucat meciul cu Rogers. Îmi spuneam, e imposibil ca Barty să fie number one? Nu a arătat nimic. O jucătoare puțin mai tenace, o poate bate. Și așa a fost. În sferturi a învins-o Muchova, 1-6, 6-3, 6-2. Muchova le eliminase pe Pliskova și Mertens, deci avea un ascendent. Ea o va întâlni pe Brady, care a stopat-o pe surprinzătoarea Pegula. Așadar, la fete, americanii au două semifinaliste, Serena și Brady. Și o posibilă finalistă. Dar ce-ar fi să fie o finală americană? Sau poate una ceho-japoneză? Frumos, nu?! Să nu uităm că Brady a avut o semifinală și la US Open. A învins-o acolo Osaka, care avea să câștige trofeul pandemic și care acum va juca semifinala cu Serena. De câțiva ani, Jennifer Brady este într-o formă constantă.

La băieți, o mare surpriză este Aslan Karațev (27 de ani, 114 ATP), pentru prima oară la un Grand Slam, venit din calificări, care l-a învins fără drept de apel pe Dimitrov, cel care îl eliminase pe Thiem. Disputa dintre Rublev și Medvedev a fost mereu un spectacol al ambițiilor, al palmaresului. Dar a învins din nou Medvedev. Rublev nu mai reușește să-și ia revanșa. Și nu a câștigat nici un set. Deci rușii au doi semifinaliști, pe Karațev și pe Medvedev, care nu vor juca între ei, ci cu Djokovic, respectiv cu… Stefanos Tsitsipas, care l-a eliminat pe Nadal în 5 seturi, după peste 4 ore de joc, realizând o revanșă la întâlnirea similară din 2019. După ce Nadal a condus cu 2-0 la seturi, cine credea că Tsitisipas va întoarce partida și va câștiga următoarele 3 seturi? Le-a câștigat la limită, pe fondul nervozității lui Nadal: 7-6, 6-4, 7-5. Un moment incredibil a fost break-ul din decisiv (6-5), câștigat de Stefanos la zero! E aici glasul noii generații (Tsitsipas are 22 de ani), care, iată, începe să se audă. Stefanos pune succesul pe seama unui self-control la care a lucrat cu tatăl său, care îi este și antrenor. Starea interioară este determinantă în astfel de înfruntări agresive (fiindcă a fost un meci de corrida). Un singur lucru e trist, că un asemenea spectacol s-a disputat cu tribunele goale! Ce mare păcat! Și partida dintre Tsitsipas și Medvedev va fi chiar o finală a noului val. Tsitsipas a generat o breșă, a arătat că este posibil să-i elimini pe monștri sacri! E o mare surpriză, el a rsturnat toate calculele, a făcut ca în careul de ași să nu mai rămână decât un singur consacrat, Djokovic! E posibil ca de aici să se rescrie istoria tenisului masculin, care avea mare nevoie de o schimbare de decor.

Meciul dintre Djokovic și Zverev a fost de categorie grea, așa cum ne-au obișnuit cei doi jucători. Ia să vedem, nervul lui Zverev va funcționa sau va fi tot moale, ca în finala cu Theim de la US Open? La acest nivel, depinde forma de moment, căci jucătorii sunt de forțe egale, foarte tehnici, se cunosc bine între ei. Oricare ar putut câștiga, fără să ne mire. În setul 4, Zverev a condus cu 6-5, apoi avea 40-0 pe serviciul lui Djokovic, dar a fost egalat și a pierdut la tiebreak. Nu a avut nici o scânteie, nimic care să-l surprindă pe adversarul cel viclean, care știe să speculeze orice slăbiciune, orice încetinire. Sigur, Djokovic avea de apărat titlul pe care în deține de doi ani consecutiv (el a câștigat AO de 8 ori!). Oricum, imaginea pe care o transmit astfel de meciuri este deja vu. Așa a fost și meciul dintre Medvedev și Rublev. Total previzibil, iar lungimile lasă un sentiment de vânătoare, se vânează unul pe altul, cine este mai obosit, cine greșește. Punctele se câștigă fiindcă ratează celălalt.

Nu există în tenisul masculin o Iga, care să strice plictiseala oferită de aceleași meciuri „tactice” și agresive între aceiași campioni. Stefanos nu este o Iga, el este un luptător, un jucător agresiv calculat, echilibrat, cu presiune și regilaritate, care mâine va fi un nou Djokovic. Un vrăjotor, un fel de Puck al tenisului, ar fi Kyrgios, dar el pierde repede, în primele tururi. Până la capăt, puțini rezistă. Unii au și niște ticuri de nesuportat. Dacă nu ai nervii tari, faci ca Nadal, te scarpini în koor la fiecare minge. Zverev se scarpină pe burtă, i-a pus medicul în jurul buricului niște pansamente speciale, iar Medvedev o face la fiecare meci pe Michael Jackson, își atinge sexul, nici măcar nu se rușinează. O face inconștient? Dar nu are antrenor? Iar soția acasă nu-i spune nimic? Bine că defularea cu răgete a lui Djokovic vine la sfârșitul unui set sau meci câștigat! Dar și el are un tic, bate mingea de 20 de ori de pământ înainte de a servi. Vrea să-și enerveze adversarul. Și pe noi. E o probă a răbdării sau a de-concentrării? El are timp, noi nu avem. Sportul nu mai este de mult un joc de maidan, el cere educație, iar campionii trebuie să fie modele din toate punctele de vedere.

Grid Modorcea