Cum era de așteptat, semifinala dintre Serena Williams și Naomi Osaka a dat câștig de cauză japonezei, care avea un ascendent, conducea cu 2-1 la întâlnirile directe și se afla într-o formă deosebită, având 17 victorii consecutive. În 2020, a reușit 32 de victorii și a pierdut doar două meciuri. Osaka este super-campioana de mâine. Are 23 de ani și se îndreaptă acum spre al 4-lea trofeu de Grand Slam. Pe Serena a dominat-o la toate capitolele, până și la ași (6-3). A avut însă emoții mari, dovadă cele 8 duble greșeli, față de Serena, cu doar una! A făcut mai multe puncte decât Serena și din primul serviciu, și din al doilea. A salvat multe break-uri, 5 din7, pe când Serena nu a salvat nici unul. Venirile ei la fileu au fost toate victorioase. Și erori neforțate a avut mai puține (21 la 24). A stat bine și la ghemuri câștigate consecutiv (5-2). Și la retururi a avut un procent mai bun. Unde au fost celebrele retururi imbatabile ale Serenei? E greu să-ți imaginezi un meci cu Serena în care ea să nu aibă inițiativa! Osaka a jucat parcă singură. Ea a fost și la originea punctelor câștigate de Serena. Dar nu s-a bătut singură, cum face Serena, ci s-a descurcat, a ieșit învingătoare. A surclasat-o, fără să strălucească însă datorită faptului că adversara sa nu i-a pus probleme, a fost moale, s-a arătat dinainte învinsă. O privea pe Osaka ca pe o pradă de neatins. Nu a găsit nici o replică. Așa cum a anulat-o Serena pe Halep, așa a anulat-o Osaka pe Serena. Statistica e de partea ei, cum a fost și jocul. Și cred că mai are ceva superior, umorul. Un umor shintoist. La conferința de presă, la una din întrebări a răspuns: „Nu știu care e secretul victoriei de azi, dar în aceste săptămâni am mâncat doar mâncare japoneză. Ieri am hotărât să mănânc mâncare grecească, iar Tsitsipas l-a învins pe Nadal. Mi-am spus că e un semn și trebuie să continui să mănânc mâncare grecească”.


Cealaltă semifinală a adus pentru prima oară față în față un cuplu inedit, americanca Jennifer Brady și cehoslovaca Karolina Muchova. Meciul dintre ele a fost foarte echilibrat, cu mai multe erori neforțate din partea lui Brady (38), care are momente de risc, iar dramatic, de infarct pentru fani, a fost ultimul ghem. Era 5-4 pentru Brady și urma la serviciu. A avut 4 mingi de meci, pe care Muchova i le-a anulat și și-a creat și ea tot atâtea mingi de break. Finalul a oscilat între mingi de meci și mingi de break. La un moment dat, Jennifer a căzut în genunchi, fericită că a câștigat. Dar Mr. Hawk i-a arătat imediat că mingea ei a greșit ținta, a ieșit „de puțin” afară. Așa că la 40-40, ea a luat-o de la capăt. A fost o sisifiadă a tenisului, care până la urmă totuși s-a terminat cu victoria lui Jennifer, care se află pentru prima oară într-o finală de Grand Slam. E o mare performanță pentru ea, după ce anul trecut, la US Open, fusese în semnifinale și a fost eliminată de… Osaka, cea pe care o va întâlni acum în finală! Ce mică e lumea!

AO a fost un turneu care a adus în careul de ași, față în față, jucători noi, ca Muchova, la fete, și Aslan Karațev, la băieți. Cei doi s-au comportat bine, s-au străduit să arate că nu este un accident prezența lor în semifinale. Cel puțin Karațev a excelat prin mingi iuți și precise. Dar Marele Vulpoi, Djokovic, nu putea scăpa șansa să nu învingă un outsider. Și nu și-a permis nici o slăbiciune, deși în setul 2, Aslan a revenit de la 5-1, a câștigat trei ghemuri la rând și a fost și în pragul de a câștiga break-ul pentru 5-5. Dar Djokovic a punctat cu ași, ca la sfârșitul setului câștigat să scoată răgetul de leu. S-a bucurat că nu a pierdut break-ul la un jucător de pe locul 114 ATP! În momentele decisive însă, Djokovic nu a ratat și și-a adjudecat victoria și accesul pentru a 9-a oară în finala AO.


Se simte nevoia unor jucători surpriză, care să-i scoată pe monștri sacri din schemele prestabilite, din înfumurarea lor redundantă, așa cum a făcut Tsitsipas cu Nadal. În sport, ca și în viață, noutatea contează, ceea ce se tot repetă, chiar și la cote înalte, până la urmă plictisește. Numai noul te poate scoate din plictiseală. Sigur, rușii și germanii urmăresc tocmai detronarea campionilor nemișcați. Înfruntările finale, la toate turneele mari, sunt între ei. Medvedev a declarat că vede o finală între doi ruși. Se gândea la el și la Karațev. Dar Karațev s-a dovedit totuși un accident.
Cealaltă semifinală a fost, de fapt, finala, dacă e să ne luăm după noutate și tinerețe. Daniil Medvedev și Stefanos Tsitsipas au însă rațiuni diferite. Nici Rusia, nici Grecia nu au în palmares un câștigător de Grand Slam. De fapt, rușii o au la fete pe Sharapova, iar la băieți nu mai au așa ceva de la tătarul Marat Safin, din anii ’80. În Grecia însă Stefanos nu este iubit, iar tenisul nu are tradiții mari, e considerat un joc al bogaților. Mama lui s-a născut la Moscova, el e un băiat de bani gata, cu o viață diferită de a grecilor. E arogant față de țara lui, unde stă doar 30 de zile pe an. A criticat Atena, orașul natal, fiindcă nu are o stradă mare, pe care să se plimbe el cu bicicleta! Se spune despre Stefanos că „trăiește pe altă planetă”. A fost insensibil la criza prin care a trecut Grecia. A sfidat și pandemia. Dar dacă grecilor le este indiferent dacă el pierde sau nu, lui Tsitsipas îi pasă. El reprezintă Grecia și viitorul tenisului. Are ambiții mari! Însă Daniil s-a dovedit mai iute, a jucat un meci aproape fără greșeală. A realizat nu mai puțin de 17 ași! Tsitisipas părea greoi, reacționa încet la viteza loviturilor lui Medvedev. Stefanos a avut un final bun în setul decisiv, dar la scorul de 5-5 a pierdut serviciul. Dacă lua ghemul, alta cred că era soarta partidei. Daniil a știut asta, s-a concentrat și a câștigat break-ul, apoi meciul, cu 6-4, 6-2, 7-5. Îl întâlnește pe Djokovic în finală, așa cum acum doi ani l-a întâlnit pe Nadal. E deja un finalist cu experiență. Ce să mai spunem de Djokovic, care numai la AO e pentru a 9-a oară în finală! Ce definește civilizația noastră?, ne întreba Brâncuși. Și tot el răspundea: Viteza! Va câștiga cel care are viteză mai mare.

*

Inedite au fost și finalele, neașteptate poate, deși victoria lui Naomi era previzibilă. În cursa ei pentru trofeu a întâlnit jucătoare de calibru, ca Serena Williams și Garbine Muguruza, singura la care a pierdut un set și a salvat un final ca și pierdut. În schimb, Jannifer Brady a avut numai adversare „second hand”, nici un nume de top. Scorul între ele este 2-1 pentru Osaka. Însă Osaka are în palmares încă trei titlul de Grand Slam, US Open, în 2018 și 2020, și un trofeu AO, în 2019. Iar japoneza are o opinie foarte specială despre finale: „Am o mentalitate foarte exigentă, cred că lumea nu-și amintește de finaliști, doar campionii intră în istorie. Mă încântă să lupt cât pot în finale, sunt ceva diferit de restul meciurilor”. Încă de la debutul pe marea scenă a tenisului, Osaka a uimit prin maturitatea gândirii. La ea cuvintele au mare valoare, sunt bine cântărite și corespund trăirilor sale. Desigur, are o mentalitate shintoistă, conform religiei sale naționale.


Dar în finala AO 2021, eu am să-mi amintesc de Jennifer, fiindcă a realizat câteva ghemuri ca o mare campioană. De fapt, finala, ca spectacol, a fost salvată de ea. A revenit în primul set și, la 4-4, a avut două mingi de break. La 4-5, pe serviciul ei, Brady a avut 40-0! În setul doi, la 4-0 pentru Osaka, Jeniffer a jucat ghemul 5 magistral. I-a luat break-ul lui Osaka. Și, când nimic nu mai era de salvat, ea a mai câștigat două ghemuri. Nu a avut nici o regularitate, a oscilat, lovituri de chinogramă, cu ratări copilărești. Meciul nu a fost memorabil. S-au aflat față în față seriozitatea cu plăcerea. Jennifer s-a jucat, adică a jucat relaxat. Parcă nu a luat în serios o asemenea finală. Ea era fericită că a ajuns aici. Asta mi-a plăcut enorm. Ea a sfidat parcă milioanele puse în joc. Tenisul e un sport, domnilor, parcă spunea ea, nu o afacere. În contrast cu Osaka, la care nimic nu este de joacă. Dar cele mai frumoase ghemuri au fost realizate de Brady, iar Osaka a câștigat pe greșelile ei (31) neforțate. Acesta este secretul jocului lui Naomi, randamentul, eficiența.

Dar e bine să reținem cum o descrie antrenorul ei, Wim Fissette: „Naomi e specială, e la un alt nivel fizic comparativ cu nouăzeci la sută dintre jucătoarele din circuit. Se poate confrunta cu cele mai puternice adversare și rămâne pe drumul ei. Atunci când simte mingea, totul s-a terminat pentru celelalte. E explozivă la nivelul loviturilor și la nivelul picioarelor. Are un corp extrem de puternic. Se antrenează mult, dar mare parte vine natural. Are sânge rece și multă încredere”.


De altfel, Naomi e singura jucătoare, din câte spune belgianul Fissette, care a antrenat-o și pe Halep, care se bucură când cade la sorți să joace cu o adversară de calibru. Marile întâlniri o motivează. Ea nu face spectacol, dar câștigă, fiindcă o determină pe adversara sa să comită greșeli. Ceea ce urmărește Naomi, este să lovească puternic și precis. Sigur, nu-i reușește mereu, dovadă că în partida cu Brady a făcut 24 de greșeli neforțate. Dar are toate atuurile campioanei, adică lovituri puternice la serviciu, la schimburi de mingi, la fileu, la parări în extremis. E o jucătoare completă, iar renumele ei a generat un fel de complex, adversarele au o atitudine fie relaxată („n-am nimic de pierdut”), precum Jennifer, fie crispată. Dacă Jenny aborda mai serios finala, alta era soarta meciului. Doar nu era complexată, fiindcă are în palmares o victorie împotriva lui Osaka. Se vor mai întâlni, așa cum a declarat la premiere Naomi. Finala a marcat însă un moment istoric în tenisul feminin, fiindcă Osaka are acum poziția Serenei la vârsta ei. Va fi interesant să urmărim cum va evolua acest fenomen asiatic, bine americanizat (de la 3 ani trăiește în Statele Unite).
La băieți, s-au întâlnit doi viteziști estici: un sârb și un rus, maturitatea cu tinerețea, invincibilitatea cu spărgătorul de rutină, experiența regularității cu ambiția detronării. Dar n-a fost un maraton, cum ne așteptam. Djokovic a jucat perfect și l-a executat în trei seturi pe Medvedev, pe care, la festivitatea de premiere, l-a prezentat ca pe jucătorul cel mai bun din noua generație, mai exact: „Îi întorc cuvintele frumoase lui Daniil. Eşti un tip grozav, un mare om. Obişnuiam să petrecem mai mult timp împreună, obişnuiam să ne antrenăm mai mult la Monaco. Nu m-ai mai sunat în ultimii ani. Dar este plăcut să văd că gândeşti lucruri frumoase despre mine. Îmi place Daniil ca om, în afara terenului. Pe teren este unul dintre cei mai dificili adversari pe care i-am întâlnit vreodată. Este o chestiune de timp până când o să câştigi un Grand Slam, în mod sigur. Dacă nu te deranjează, să mai aştepţi câţiva ani. A reuşit o serie de 20 de meciuri fără înfrângere în ultimele luni, este extraordinar”.
Dar pe teren, Novak a știut să-i frâneze lui Medvedev elanul, să-l aducă în matca sa, în jocul serios, gândit, bine așezat. „Pe aici nu se trece”, i-a spus parcă Noli rusului, asemenea soldaților români la Mărășești. Dar va veni vremea să ai și tu o asemenea cupă în brațe! Medvedev s-a grăbit. Stilul lui de joc este viteza, a avut la serviciu și lovituri de 214 km/h, da, dar lecția marelui campion e acesta: îl determin pe adversar să facă greșeli neforțate. Și cum graba strică treaba, Daniil a greșit enorm (30 greșeli neforțate) și a ajuns să vorbească singur. Mr. Hawk îl sancționa, când el se considera victorios. Iar când câștiga un punct la mare luptă, flutura mâinile, le făcea semn fanilor din tribune să-l aclame. Deci e sensibil la succes. Toată Rusia să-l aclame! Însă aceste ghemuri frumoase câștigate de el, nu au fost suficiente ca să-l apropie măcar de campionship. A fost și un ghem pe care l-a câștigat într-un minut și o secundă, record de viteză! În afara primului set, mai disputat, scorul de 7-5, 6-2, 6-2 spune totul.

Djokovic l-a controlat la toate capitolele și a știut să-l facă să greșească, așa cum a procedat și Osaka cu Brady. Numai că jocul lui Djokovic a fost de chinogramă, ca al unui mare artist al tenisului. Un ghem câștigat de el este o mare creație, este bine gândit, este o lecție de tenis. Instinctul și gândirea trebuie să facă o casă bună. Tenisul fără gândire, e searbăd, e aleatoriu. Și cu toată regularitatea și complexitatea jocului său, Djokovic știe să-și păstreze prospețimea. Are o condiție fizică de invidiat, se adaptează la orice joc și găsește soluții învingătoare. Mereu se bate cu arătătorul la tâmplă. Cuvintele lui de la premiere sunt o încununare a celui mai mare campion al momentului, care și-a onorat titlul câștigat aici în ultimi doi ani și se menține de departe în fruntea campionilor. Are, față de al doilea clasat, Nadal, peste două mii de puncte! El are acum 18 titluri de Grand Slam, la doi pași de Federer și Nadal, care au 20.

Interesant este și un alt aspect al turneului, faptul că jucătoarele care au pierdut la simplu, și-au continuat cursa la dublu. Astfel perechea Gauff-McNally a ajuns în sferturi, iar Mertens-Sabalenka în finală, pe care au câștigat-o!! Tenisul este o comoară de belșug, inclusiv la pariuri, așa că interesul tinerilor pentru acest sport este foarte mare și datorită mizei lui pecuniare. Să nu uităm că în acest an fondul de premii a fost de 80 de milioane de dolari australieni! Învingătorii, cuceritorii trofeului, au primit peste 2 113 000 dolari americani, iar finaliștii peste 1152 000 dolari americani!

De remarcat că după ce Raging Bull, taurul furios (Nadal), a părăsit competiția, s-a dat drumul în arene la spectatori. Semifinalele și finala s-au jucat cu oameni în tribune, dar mascați. Prima parte a turneului, au fost demascați. Acest fapt arată neputința omului în fața naturii. Unde se află cercetarea medicală, dacă există o asemenea indecizie de la o zi la alta? Spectatorii stăteau unii lângă alții, la grămadă. Deci poți să fii bolnav de Covid-19, dar dacă porți mască, poți să stai în mijlocul unor oameni sănătoși!! E suficientă oare masca? Cred că e nevoie de un Mr. Hawk și în medicină, să demaște greșelile neforțate!
*

În final am să fac și eu un clasament sau o listă cu momentele care cred că au contribuit la salvarea artei sportului, care au creat satisfacții estetice înalte:

  • primul set realizat de Iga Swiatek în meciul cu Simona Halep
  • cea mai mare paradă de mingi scoase în extremis de pe fundul terenului (Halep)
  • look-surpriza și forma arătată de Serena
  • finaluri de infarct, Helep în meciul cu Ajla Tomljanovic și Muchova-Brady
  • calmul olimpian și eleganța jocului lui Dominic Thiem
  • tenisul-spectacol: Nick Kyrgios
  • seriozitatea, sursă pentru adevărata plăcere, și umorul superior: Naomi Osaka
  • fairplay-ul lui Novak Djokovic, consecință a frumuseții stilului impus (tenisul gândirii)
  • viteza jocului lui Medvedev
  • viitorul bate la ușă: Francesca Jones, Anastasia Potapova
  • tehnologia Hawk Eye, care elimină disputele, scandalul, țigăneala după puncte
  • organizarea impecabilă a turneului și transmisiile Eurosport, care au generat o efervescență în dorința tinerilor de a practica „sportul alb”

Grid Modorcea