„Nimeni nu poate gusta din dulceața binelui dacă nu stăruiește în bine, pentru că pe calea binelui gustăm la început amărăciune și abia după aceea dulceața”. Sf. Nicolae Velimirovici

În decursul timpului fiecare dintre noi suntem supuși la diferite teste prin care se dorește evidențierea calităților noastre intelectuale, iar în unele împrejurări am fost supuși la teste pentru a se vedea sănătatea noastră fizică. Viața este, cu alte cuvinte, un adevărat examen, o provocare continuă la care suntem chemați zi de zi. La un astfel de test apelează Hristos față de femeia cananeacă, o mamă copleșită de griji care avea o fiică grav bolnavă.

Mecanismul folosit este ignorarea acesteia. Hristos o supune pe această femeie unui astfel de test, nu pentru că nu știa credința ei, ci pentru a o da exemplu fiecăruia dintre noi. Dumnezeu nu are nevoie să ne pună la încercare pentru a ne vedea credință, doar este Atoateștiutor. Poporul avea nevoie de un model al stăruinței și al credinței, toți care erau cu Hristos trebuie să vadă și să înțeleagă.

Viața de zi cu zi ne învață stăruința. Nu este zi în care să nu ni se aducă aminte câtă nevoie este de perseverență în orice lucru. Nimeni nu se îndoiește de necesitatea perseverenței. Nici cel mai isteț copil n-are să învețe vreodată să scrie dacă nu deprinde scrisul cu stăruință, nimeni nu poate ajunge un bun cântăreț, indiferent de frumusețea vocii pe care o are, dacă nu exersează. La fel trebuie să acționăm și în materie de credință, iar femeia cananeacă este un exemplu în acest sens.

„O, femeie, mare este credința ta!” i-a spus Hristos în auzul tuturor. Intenționat a apelat la această exclamație pentru ca cei de față să audă și să se smerească. Virtutea noastră nu se arată atunci când suntem slujiți, când suntem lăudați, când suntem mângâiați, ci atunci când suntem ignorați, când suntem expuși, mai ales când suntem în situații chinuitoare, tocmai în clipele în care am avea nevoie de afecțiune de la celălalt.

Hristos a desconsiderat-o pe cananeancă, a făcut-o de rușine, iar aceasta fără răutate, fără viclenie nu s-a dezlipit de lângă El, iar acest gest l-a impresionat pe Hristos. Deci ceea ce-L bucură pe Mântuitorul este inima simplă, lipsită de viclenie. Prin devotament și credincioșie izbutim să statornicim o legătură adevărată cu Hristos. Trebuie să-L urmăm pe Domnul de bunăvoie, fie că ne ceartă, fie că ne acoperă cu milă și cu indurare pentru a primi lauda înfierii duhovnicești și a deveni moștenitori ai vieții veșnice.

Părintele Paisie Aghioritul spunea: „Când omul dobândește simplitatea dumnezeiască, poate cunoaște și trăi tainele lui Dumnezeu”. De dragul inimii sale copilărești, a vindecat-o de la depărtare pe fiica ei care era bolnavă.

„Femeia cananeancă este un exemplu vrednic de urmat de către toți părinții vremu-rilor noastre care trebuie să se roage permanent pentru copiii lor. Să se roage nu numai pentru tămăduirea lor de bolile trupești ci mai ales de bolile lor sufletești care devin din ce în ce mai multe, mai mari și mai grele. Să nu înceteze părinții a se ruga . De câte ori se roagă părin¬ții pentru copiii lor: Doamne miluiește pe fiul meu că rău păti¬mește în păcatul neascultării de părinți, de profesori, de îndrumă¬torii lui de bine, de mai marii lui, de conducătorii țării, de păcatul desfrânării, de păcatul egoismului, al trufiei, al mâniei, al iubirii de ceartă, al nesupunerii, de păcatul iubirii de aur și de argint ne¬muncit, de păcatul vrajbei și al clevetirii, miluiește-mă și-l scapă pe el de duhurile necurate și pierzătoare!”(I.P.S. Bartolomeu, https://www.activenews.ro/cultura/Duminica-a-XVII-a-dupa-Rusalii-a-Cananeencei-.-Predica-IPS-Bartolomeu-130039)

Să dobândim și noi această inimă simplă, pentru ca Domnul cel bun și iubitor de oameni să poată să facă minuni și cu noi. Evanghelia de astăzi este foc viu în cugetul tuturor celor ce zic că sunt credincioși, dar sunt învârtoșați și reci la inimă.

Să nu dăm înapoi nicio clipă, să nu lăsăm focul credinței să se răcească, ci să înălțăm rugăciuni Tatălui ceresc cu toată stăruința. Iar credința va întări sufletele noastre și va alunga de la noi toată frica și îndoiala, ne va umple sufletul de bucurie, de gânduri bune și de iubire.

Pr. prof. dr. Silviu Rad