Sunt o furnică ce urcă piciorul tău
Sunt mâna ce-ți prinde rătăcirea cuvântului iubire
E doar o poveste despre ziua acestei nopți
Despre întunericul luminii ce freamătă ochii tăi
Îndrăgostiți de speranța zorilor așternute de ploaie
Picătură cu picătură de pe aceste buze înroșite

Sunt despărțirea și tristețea focului stins
Sunt trecere în albia râului tăcerii care strigă
Azi muntele urcă coborârea acestor sâni înnaripați
Tu nu ai fost statuia atinsă de degetele viselor
Din grădina unde sculptorul pune în mână
amintirea mărului mușcat de verbe șoptite

Ionuț Țene