Ar fi dramatic pentru noi, dar nu din cauza guvernanților, ci din vina noastră… Pentru că dovedim că nu ne mai supraveghem „cetatea” nici măcar de la nivelul unei amorțite societăți civile… Și nu mai șoptim nici acele întrebări ce, altădată, răbufneau din piepturile revoltei sub ferestrele puterii… Ba, am ajuns la un nivel de supunere în care nici măcar nu mai sesizăm încorsetarea… Or, cum să mai îndrăznim să verificăm legalitatea acțiunilor guvernanților?!… De fapt, am mai știi unde și ce să căutăm?… Sau suntem într-un analfabetism funcțional al fricii induse, în care nici nu mai avem habar ce pagini trebuie să răsfoim? Pentru că, deși biletele noastre de viață, de demnitate, de bunăstare, sunt aceleași, filele legii supreme, noi nu mai spunem nimic… Nu mai întrebăm nimic… Doar tăcem… Și nici măcar rostogolirea peste noi a pretorienilor guvernanților, cu amenzi, cu bastoane și, dovedit deja, cu moarte chiar, nu ne mai aduce în poziția de veghe și rostire a unor îndreptățite îndoieli…

Într-adevăr, este tragic să constatăm că zecile de acte, de note, de comentarii, de rânduri scrise între aparițiile publice, nu au avut și suportul legalității depline în carapacea lor amenințătoare… Dar este și mai cumplit să înțelegem că acest tragism este echivalent cu inutilul… Pentru că nici un avocat al societății noastre civile nu a mers să ceară anularea acelor acte în instanță… Și nu există nici o scuză… Căci nimic nu poate ierta neghiobia, dezinteresul, nepăsarea din sfera unor nici măcar simulate acțiuni pro bono dinspre cei ce ar trebui să sprijine trezirea și veghea societății… Și da, este ridicol să vezi că drepturile noastre ne erau la îndemână… Dar și mai dureros să constați că această „apărare” a societății vine acum ca interes personal meschin tot din direcția acelora ce ne sfidează…

Asta semnifică și ieșirea la rampă a Avocatului poporului pentru a cere guvernanților să motiveze nepublicarea ordinelor, notelor, mâzgăliturilor care ne-au încorsetat, care ne-au izolat în case, pe baza cărora am fost amendați… Și nu este vorba nici măcar de mimarea unei acțiuni pro bono pentru noi… Ci una săvârșită într-un plauzibil interes personal… O acțiune meschină în care nu drepturile cetății contează, ci folosirea de acestea într-un mecanism de șantaj pe seama unor scăpări ale puterii… Pentru a ține în șah guvernanții, dar nu pentru a fi mai restrictivi în lăfăiala lor împotriva țării, ci, iarăși tentant de plauzibil, pentru a nu fi săvârșită promisa schimbare politică a actualului avocat al poporului, Renate Weber… Căci, dacă „intimata” non juridică ar fi fost de partea poporului, nu ar fi ieșit la rampă să ceară motivarea nepublicării (obligatorii) a acelor acte normative în Monitorul oficial, ci ar fi constatat nulitatea lor în instanță…

Dacă ar fi fost corectă, dacă ar fi fost parte a poporului pe care ar trebui să-l reprezinte, Renate Weber ar fi trebuit să aducă, pe lângă întrebările vizând nepublicarea actelor respective, și statusul consecințelor la acest moment, constatarea unui statut legal ori nu, funcționalitatea sau suspendarea de drept a efectelor de la momentul sesizării… (O suspendare care este posibilă în momentul depunerii unei sesizări în contencios). Nu să pună întrebări publice pentru a da puterii răgazul necesar îndreptării erorii de necomunicare prin nepublicarea în Monitorul oficial.

Sigur, nulitatea „de drept” a unor acte normative nepublicate în Monitorul oficial este discutabilă la nivelul deciziilor emise de comitele respective… Iar singura consecință cu adevărat agravantă ar fi neaducerea lor la cunoștința oamenilor (nu prin publicare, ci doar prin terifiantele conferințe de vorbe arogante, arțăgoase, amenințătoare)… Dar, în sine, ca posibilă constatare a nulității, ca izvor juridic, totul este discutabil… Și ar implica opinia Curții Constituționale pe care, oare de ce?!, Renate Weber a evitat-o, poate tocmai pentru că există un suport legal al emiterii acelor ordine și decizii ale CNSU (chiar și nepublicate), acestea fiind subsidiare Hotărârilor de Guvern publicate în Monitorul oficial…

Cezar Adonis Mihalache – Naţiunea