Nici măcar nu este vreo dezvăluire despre ceea ce, eventual, putem spune că nu știam atunci… Ori, ca scuză, „că nu știam că știam!”… Totul este doar o altă ipocrizie cu dublă participare… O ipocrizie în consens politic… Împărțită de ei, cei de la putere, asumată de noi, cei în tăcere… În continuă tăcere… Și nu avem nimic nou, răvășitor, în marea dezvăluire a ministrului Sănătății (cui?) vizând falsificarea datelor pandemiei înainte de alegeri… Poate doar terminologia greșită, căci, aici se înșală defectorii coaliției, nu este vorba despre falsificare, ci de manipularea cifrelor… Ajustarea lor pentru a menține aparența siguranței organizării alegerilor…

Oricum, pe supuratorul de informații, ministrul sănătății, nu sănătatea noastră l-a interesat… Că doar de aia e ministru al Sănătății, nu?!… Și nici nu s-a pus pe săpat gropi în șubrezita coaliție pentru a ne siguranța pe noi într-un fel… Ca prezent, măcar… Că viitorul… Da fapt, sunt gropi pe care le sapă politicienii între ei, în coaliție, pentru a-și (re)marca pozițiile dominante de animale, nu „alfa”, ci aceleași hoituri ipocrite… Poziții pe care le cred dominante dar care, în mod real, au fost și sunt țintite (din mers!) de un animal politic cu mult mai oportunist… Pentru că acolo unde liberalii și „useriștii” sapă astfel de gropi, va exista un singur beneficiar… Pentru că, deh’, așa este la orice îngropăciune; întotdeauna pe margine va rămâne groparul… Sau cioclul, în cazul de față… Iar din tot acest scandal, vom număra doar mai multe funcții și posturi pentru maghiarimea politică…

Sigur, am putea spune că tot acest scandal, între un fost și un actual fost, „fost” cu mult înainte de a fi fost numit în funcție (!), seamănă cu zâzania dintre copilașii de grădiniță… Care, prea răsfățați, au ajuns să se certe nu doar pe „ustensile” ci și pe nisip… Doar că, întotdeauna, copiii sunt și rămân cel mult niște obraznici. Pe când adulții, în postura de certăreți de grădiniță, sunt fundamental doar niște mari tâmpiți… Și sunt părți ale unei neghiobii a cărei dimensiune poate doar ipocrizia să o depășească…

Ce rost au acum „dezvăluirile” despre cifrele pandemiei de la alegeri? Căci oricum totul se derulează la nivelul unei utopii de tipul „ce ar fi fost dacă”… Pentru că, pe de o parte, va fi imposibil să se demonstreze câți români s-au îmbolnăvit sau au murit din cauza organizării alegerilor într-un vârf al pandemiei, iar, pe de altă parte, oricare ar fi cifrele, vor fi dovedite, ca demonstrație a nevinovăției părții învinovățite (recte, liberalii), sub nivelul epidemiologic al unor țări care au organizat alegeri similare…

De altfel, neghiobia celor doi, Vlad Voiculescu, la timpul prezent al unui trecut ratat, și duduia Violeta Alexandru, la timpul trecut al aceluiași fel de impunere a prestanței profesionale, poate fi deja depășită de stupizenia, „de prezent”, al unui al treilea personaj-ins, ministrul Apărării, N. Ciucă, care a postat pe internet fotografii ale mândriei sale de oștean în fața unor afișe cu parole (cheile de acces al unui „call center” al Armatei)… Și care, pentru că doar panica le este mai presus de orice alte stări de manifestare a „inteligenței”, le-a șters grabnic dând apă la moară conspiratorilor… Când, situația era cu mult mai ușor de gestionat, prin argumentația că a fost vorba despre o tablă mâzgălită cu parole și numere „de exercițiu”… Și chiar dacă nu era așa, așa ar fi trebuie să pozeze, pentru că oricum gafa afișării pe internet presupunea schimbarea lor de urgență…

Așadar, și pentru primii, la groapa cu nisipul indicilor „pandemici”, pe care unul o bătătorește demonstrativ drept posibil pământ de mormânt, iar celălalt se oțărește cu șifonarea imaginii a ceva ce nici nu a existat (ca intenție, adicătelea, grija pentru sănătatea noastră), și pentru acest „moș Teacă” al lumii dinozaurilor în virtualul a(r)ugumentat doar de incompetență, lipsă de pricepere și neadaptare la situația schimbării „frontului”, totul rămâne un sinistru spectacol în care „participanții” nu mai sunt nici măcar biete paiațe…

Suntem pe marginea unei gropi în care ne rostogolim cu neam și țară… Și nici măcar nu mai suntem împinși de „omuleți verzi” și „troli”… Ci în care incompetența ne-a devenit săpunul pentru funia unei lipse totale de rațiune…

Cezar Adonis Mihalache – Naţiunea