Momentul redeschiderii Mănăstirii Voroneț a fost recreat marți la Biblioteca Academiei Române prin documentele și imaginile expuse, dar mai ales prin evocările actorilor principali care, în urmă cu treizeci de ani, au făcut posibil acest lucru.

Totodată, la vernisaj s-a realizat o sinteză retrospectivă a peste 500 de ani de istorie şi cultură pe care Voroneţul, ctitorie a Sfântului Domnitor Ştefan cel Mare, i-a reprezentat întâi pentru Ţara Moldovei și apoi pentru România toată.

Patriarhul Daniel a participat la eveniment, Preafericirea Sa fiind cel care a inițiat demersul de reînființare a Voronețului în calitatea, de atunci, de Mitropolit al Moldovei și Bucovinei.

Vernisajul Expoziției „Mănăstirea Voroneț, 533 de ani de la înființare, 30 de ani de la redeschidere” a fost moderat de Ing. Nicolae Noica, fost ministru, actualmente Director general al Bibliotecii Academiei Române.

În perioada în care a fost Ministrul Lucrărilor Publice, Nicolae Noica a mijlocit acordarea unui sprijin important Mănăstirii Voroneț, titrează Basilica.

Voronețul a fost inițial mănăstire de călugări, apoi biserică de mir, iar din 1991 a devenit mănăstire de maici, sub conducerea Stavroforei Irina Pântescu.

La deschiderea expoziției au participat atât prima stareță a Voronețului, Stavrofora Irina Pântescu, cât și monahia Gabriela Platon, actuala conducătoare a obștii monahale.

Acad. Ioan-Aurel Pop

„Mănăstirea Voroneț a fost pentru istoria românilor, mai ales a celor de la sud și răsărit de Carpați, o adevărată universitate creștină ortodoxă în vremuri când încă nu se înființau la noi asemenea instituții de educație”, a ținut să precizeze Președintele Academiei Române, primul vorbitor al evenimentului.

„Pentru că de la copiere de manuscrise până la alcătuire de manuscrise și de la broderii până la icoane – toate acestea au fost făcute în scriptoriile, în atelierele, în ceea ce a însemnat această mănăstire”, a argumentat Acad. I.A. Pop.

După 1785 viaţa monahală a fost întreruptă de autorităţile habsburgice, până în 1990, când Biserica Ortodoxă Română a hotărât reactivarea vieţii monahale, redeschiderea efectivă realizându-se în 1991. În secolele al XIX-lea şi al XX-lea, mai ales după formarea României Moderne şi mai ales după formarea României Întregite, lăcaşul a intrat în circuitul internaţional de valori, a amintit Președintele Academiei Române.

„Nu de puţine ori, teologi vestiţi, mari bizantinologi, reputaţi specialişti în istoria artelor au scos în lumină, pentru publicul străin, tainele Voroneţului. Unii dintre aceştia au remarcat – nu românii – că tocmai pe vremea când Michelangelo şi elevii săi alcătuiau frescele Capelei Sixtine, zugravii anonimi români se căzneau, cu gândul la cel Preaînalt, să facă frescele extraordinare ale Voroneţului”, a subliniat academicianul.

„Astăzi, Voroneţul se află pe lista monumentelor protejate de UNESCO şi luminează inima şi mintea atâtor vizitatori de pe toate meridianele, sigur, mai puţin în vremea asta pe care o traversăm acum şi care vrem să fie un timp cât mai scurt”.

Ioan-Aurel Pop a atras atenția că unii români se distanțează de superlativele prin care e apreciat Voroneţul de specialişti, considerând că e de bon ton.

„Preţuirea ansamblului este unanimă din partea oaspeţilor. Doar unii dintre români, din când în când, se distanţează de superlativele prin care e apreciat Voroneţul de specialişti, considerând că e de bon ton, aşa, în această perioadă tulburată nu numai de epidemii fizice şi medicale, dar şi de grave maladii ale spiritului”.

„Defăimarea noastră de către noi înşine nu este deloc în acest caz o formă de smerenie ori de pocăinţă, ci una de, citez, ‘corectitudine politică’, menită să submineze bazele civilizaţiei europene creştine. În ciuda unor astfel de detractori, Voroneţul rămâne majestuos, la locul său de pază şi de veghe contra rătăcirilor de tot felul, cu zveltul său trup îndreptat cu faţa spre viitor şi cu acel tulburător memento al Judecăţii de Apoi”, a mai spus preşedintele Academiei Române.

Mesajul Patriarhului la eveniment s-a intitulat „Frumusețea eternă a Voronețului. Mesajul central al Judecății de Apoi”.

Patriarhul României a spus că „Biserica Mănăstirii Voroneț se bucură de o mare faimă printre iubitorii artei medievale bisericești datorită, în primul rând, picturii sale exterioare” și a insistat asupra scenei „Judecata de Apoi” care se desfășoară pe întreg peretele vestic exterior. Aceasta este „compoziția cea mai amplă și cea mai luminoasă, cu mult superioară scenelor similare din alte biserici moldave”.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a făcut o interpretare a acestei scene și a subliniat că pictura exterioară a Voronețului nu poate fi redusă la un act artistic, estetic. „Ea este, în primul rând un mijloc de mărturisire a credinței în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întruptat, Capul Bisericii și Mântuitorul lumii”.

Patriarhul a explicat Judecata de Apoi făcând referire la spiritualitatea Sfântului Isaac Sirul. „El pune accentul pe iubirea lui Dumnezeu și nu acceptă o altă interpretare a lucrării lui Dumnezeu decât în interiorul iubirii lui Dumnezeu”. Sfântul Isaac spune că „este nedrept să zicem că Dumnezeu iubește pe drepții din rai și urăște pe cei păcătoși aflați în iad”.

„E nedrept. Pentru că El este prin natură iubire. Îi iubește pe toți oamenii, dar iubirea lui devine bucurie în cei care au împlinit voia Lui și devine mustrare de conștiință în cei care au refuzat iubirea Lui. Deci Judecata Universală se petrece de fapt în conștiința oamenilor luminată de dreptatea și iubirea lui Dumnezeu”.

„De aceea Dreptul Judecător din Marea Frescă de la Voroneț nu este mânios, nu este încruntat, nu este tulburat, ci este senin cu o seninătate desăvârșită”, a explicat Patriarhul menționând că în acest sens „contrastează foarte mult Dreptul Judecător de la Voroneț cu Dreptul Judecător de la Capela Sixtină”.

Prima stareță

Proinstareța și-a amintit de momentul hirotesirii ei, când vrednicul de pomenire arhiepiscop Pimen i-a spus că „adevăratul stareț al Mănăstirii Voroneț rămâne Sfântul Daniil Sihastrul”, iar ea va fi doar o unealtă în mâna acestui iscusit stareț pentru ceea ce Dumnezeu a rânduit să se facă la Voroneț.

Monahia a mărturisit că și-a propus de la început să fie un conducător bun, subordonat Bisericii, dar totodată, ca stareță să fie și mamă.

De aceea, niciodată maicile „n-au fost să ceară nici în parohii, nici în piețe, nicăieri. Ci, am zis că Dumnezeu se va îngriji”. Și într-adevăr s-a îngrijit în cei 28 de ani de stăreție.

Stavrofora Irina Pântescu și-a exprimat aprecierea față de Biserică și față de autoritățile care au ajutat mănăstirea în tot acest timp.

NapocaNews