S-a activat șobolănimea din haznaua presei! Cică în spatele protestelor ar fi AUR! Waw… AUR?!!?! Serios?!? Dacă AUR (sau oricare alt partid!) ar fi în stare să organizeze manifestații de asemenea amploare SIMULTAN în 30 de orașe din România, ar insemna ca în orice moment poate câștiga alegerile. Să fii în stare să scoți zile în șir mii de oameni în stradă în orașe mari și mici din TOATE regiunile țării, începând cu Bucuresti, apoi Craiova, Giurgiu (!!!), Braila, Buzau, Constanta, Timișoara, Cluj, etc, inseamnă măă…ăcar 40% intentie de vot.
Nu este cazul.
Ceea ce nu vor să vadă lătrăii din presă și nici guvernul ăsta cu damf greu și înecăcios de benito, este că manifestatiile acestea sunt ale tinerilor români uitati.
Și sunt mulți, foarte mulți.
Aici este vorba de revolta tinerilor uitați de multă foarte multă vreme, încă de pe băncile școlii generale, în jungla unei societăți fragmentate, ostile și sălbăticite. Poate nu au ei foarte multă carte dar sunt adaptați să supraviețuiască mediului ostil precum Mowgli, să împuște banul, să se descurce permanent în jungla de asfalt, asigurându-și cu greu traiul de zi cu zi. De ei își bate joc Caramitru ăla micu’. Spun asta ca să vă ajut să-i identificați mai ușor.
Imnul lor este „The simple bare necessities!”
Acești tineri, când nu pleacă din țară, cum nu sunt suficient de școliți pentru a fi eventual corporatiști, sunt carnea de tun a micilor afaceri locale, firme de tot felul, mici magazine, frizerii, ateliere, reparații auto, mobilier de comandă, vulcanizări, zugrăveli și faianțări, bodegi, pensiuni, mici producători agricoli, unii cu miere, alții cu sucuri, zacuscă și cârnați, transport local, câte și mai câte alte prăvălii.
Toate schilodite într-un an de zile. Toate fără excepție, toate fără milă!
Este absurd să compari carantina și situația din Germania, Franța sau Belgia cu cea din România. Este o porcărie sinistră, o ipocrizie fără margini, o mizerie. Guvernele țărilor respective, odată cu instaurarea măsurilor de carantină, așa e, poate unele mai dure ca în România, în paralel au finanțat cu bani peșin, neimpozitabili, exact afacerile acestea mari și mici ce puteau fi sugrumate de pandemie. Pentru că au știut, au înțeles, au sperat, că există viață și după molimă.
Guvernele liberal plusăriste au ajutat în România doar corporațiile multinaționale și, firește, firmele milițienilor și ale mafiilor de partid. Restul, zeci, poate sute de mii de firme mari și mici au fost lăsate de izbeliște. Căci nu le ieșea vreo șpagă „consistentă” de la non-stop-ul cu cola și grisine din colțul blocului, de la cosmetica de peste drum, vulcanizarea aia de la barieră sau berăria lui nea Grigore.
Mica croitorie de cartier nu umple cuferele cu peșcheșuri.
Firmele astea, unele fiind mititele mititele, asigură mai bine de jumătate din PIB și, toate împreună, sunt principalul angajator al țării. Aștia au reușit, ceea ce nu-i greu deloc având în vedere năsuiul de la economie, să le rupă rapid șira.
Acum Mowgli nu prea mai are opțiuni.
Nu orarul de la Mega Image este principala problemă. Nici chilotul facial. Nu șerpăraia infernală din bătaia asta de joc de așa zisă guvernare. Nici jaful pe-ntrecute al țării. Nu toate măsurile demente luate cu cronometrul în mână, serios, ăștia parcă vor să ne antreneze pentru recrutare în trupele speciale, nici permanenta dublă măsură, pentru unii mumă pentru alții ciumă. Nici scuiparea disprețuitoare a populației în față cu mucușori vâscoși, interdicții și suspendări tâmpite nu este cea mai mare problemă. Cu toate că fiecare în parte dintre acestea și toate la un loc ar trebui să declanșeze anchetele oricărui parchet demn de acest nume, nu astea-s principalele probleme!
Adevărata problemă de acum este Mowgli.
Lăsat fără mijloace de supraviețuire de către fasciștii care ne conduc, într-un peisaj urban defrișat ca munții patriei, cu țările unde se mai găsea câte ceva de lucru ferecate, pus să respecte reguli absurde, uitându-se că nu este foca de la circ, Mowgli a rămas fără opțiuni. Practic a fost legat și uitat într-o garsonieră cu întreținerea neplătită din Brăila. Sau din Giurgiu. Sau din Buzău. Sau din…
De aceea strigă LIBERTATE!
E tânăr, e antrenat, vrea să muncească, da, este sărac, așa este, chiar dacă este încrâncenat și nu știe prea multe, își dorește ca oricare dintre noi să fie fericit, vrea poate o familie, poate că și iubește iar acum chiar că nu mai are nimic de pierdut. Dacă-l băgați în dubă doar o să aibă ce povesti cu amicii la o bere furișată-n parcare. Bani de amendă oricum n-are.
Rezolvarea nu va fi deloc ușoară. In definitiv nici Shere Khan nu l-a putut învinge pe Mowgli. Nu văd cu ar putea-o face Werner, Julien și acoliții lor.
Și când te gândești că Mowgli doar ar vrea să cânte:
„The simple bare necessities!”
Emanuel Bogdan Bobic
