Harta îndrăzneaţă a fost desenată de profesorul A.D. Atanasiu pentru Conferinţa de Pace de la Paris din anul 2019.

În anul 1919, la Conferinţa de Pace de la Paris, guvernul român în frunte cu I. I. C. Brătianu nu a mers cu mâna goală, ci cu numeroase hărţi ale noului stat românesc, decis la Alba Iulia, Cernăuţi şi Chişinău, iar pe deasupra, ca sa demonstreze temeinica noilor graniţe ale României.

Brătianu a pus pe masa  Marilor Puteri mai multe reprezentări ale străvechiului ţinut românesc sau ale provinciilor româneşti, dintre care harta lui A. D. Atanasiu rămâne, poate, cea mai curajoasă încercare de cartografiere a acestui teritoriu vast locuit de români şi suprapus pe frontierele Daciei lui Burebista, conform Adevărul.ro.

Istoricul vrâncean Florin Dârdală a scos din arhive harta desenată de cartograful Atanasiu şi comentează pe marginea ei ce şanse avea România să ajungă la visul marelui I. I. C. Brătianu.

„Conform lui Anastasiu şi dorinţei lui Brătianu,  este o hartă pe care conducătorii României de după Primul Război Mondial o doreau înfăptuită şi recunoscută, peste cele deja hotărâte de locuitorii Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei.

Pe baza acesteia ar fi rezultat un stat de vreo 400.000 de kilometri pătraţi, undeva ca suprafaţă între Polonia şi Ucraina de astăzi. Ne-am fi aflat, aşadar, în cel mai îndepărtat punct al graniţei noastre spre vest, adică spre Ungaria, până la râul Tisa şi la Solnoca, la circa 100 de km de Budapesta.

În zona Banatului, frontiera românească ar fi trecut la câţiva paşi de Belgrad, până  pe malul stâng al fluviului Dunărea.

Însă aceasta apă străveche ne-ar fi împiedicat să luăm mai mult din sud, de la vecinii noştri, la graniţa cu Bulgaria, dar de la Rusciuc (Ruse de azi) înspre Sud-Est treburile se schimbau puţin pentru că  România ar fi revendicat, până la Varna, tot teritoriul suplimentar Cadrilaterului.

Spre Nord, Maramureşul s-ar fi completat cu un alt ţinut, parte componentă a Galiţiei, inclusiv Pocuţia pe care se băteau vechii voievozi ai Moldovei şi ar fi ajuns până aproape de oraşul Liov.

Înspre  Bucovina, pretindeam  o margine suplimentară luată din Podolia, inclusiv cu cetatea  veche de la Hotin a lui Stefan cel Mare, până aproape de Kameniţa.

Înspre est, graniţa cu prietenii noştri ar fi urmat traseul legendarului râu Nistru. Dar de la Râbniţa, o linie piezişă ar fi trecut de partea României tot litoralul Mării Negre, de la vest de Odessa şi până aproape de marginea Peninsulei Crimeea.”