Miercuri va fi 15 Septembrie 2021, împlinindu-se 500 de ani de când s-a înălțat la ceruri Neagoe Basarab, domnitor al Țării Românești, ctitor al Bisericii Episcopale de la Curtea de Argeș, urmat, după cum bine se știe, de fiul său, Teodosie, cunoscut posterității datorită mai ales „Învăţăturilor…” moștenite.

Neagoe Basarab (n.1459 – d.1521) a fost domnul Țării Românești între 1512 și 1521, căsătorit cu doamna Despina, din familia sârbă Brancovici, mama prințului Teodosie. Neagoe Basarab a făcut donaţii valoroase mănăstirilor ortodoxe (în Ţara Românească şi în toate ţările din Balcani), în timpul domniei sale fiind construită Mănăstirea Curtea de Argeş, în jurul căreia s-a țesut legenda Meşterului Manole. Vă amintiți… balada culeasă și prelucrată de Vasile Alecsandri: „Pe Argeș în gios,/ Pe un mal frumos,/ Negru-Vodă trece/ Cu tovarăși zece:/ Nouă meșteri mari,/ Calfe și zidari/ Și Manoli – zece,/ Care-i și întrece./ Merg cu toți pe cale/ Să aleagă-n vale/ Loc de monastire/ Și de pomenire.” (…)

Generozitatea lui Neagoe Basarab s-a extins și asupra complexului monahal şi al Bisericii-monument din Curtea de Argeş (1517). A reedificat Biserica-ruină, „ca sa nu fie spre batjocură limbilor străine”.

Domnul Țării Românești este însă și autorul uneia dintre cele mai vechi capodopere ale literaturii vechi, „Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul sau Teodosie”, excepțională lucrare scrisă în slavonă între anii 1513-1521, dar tradusă în română, existând o copie atestată în limba română din 1654.

Referitor la această lucrare, în volumul „Monumenta Romaniae Vaticana” apărut în 1996, Ion Dumitriu-Snagov ne demonstrează că năravul „copy paste” e vechi de când lumea, „învăţăturile” lui Neagoe Basarab fiind ulterior plagiate pentru Ivan cel Groaznic. „Plagiatul a fost executat de Teodor Mamalachos, ambasadorul lui Ivan cel Groaznic la Constantinopol, cu scopul ca acest document să constituie o «întărire» doveditoare a înaltei moralităţi a lui Ivan cel Groaznic în procedura de recunoaştere oficială a acestuia ca bazileu de către Patriarhul Constantinopolului. Cum nu există „crimă perfectă”, „în procesul de plagiere, ambasadorul Teodor Mamalachos a uitat să şteargă sau să înlocuiască numele familiei domnitoare române – Neagoe, Teodosie, Neaga (mama lui Negoe Basarab), precum şi numele fetelor voievodului: Stana, Roxana şi Anghelina. Documentul semnat de Teodor Mamalachos a fost descoperit în anul 1988 de către cercetătorul italian Santo Luca, fără însă ca acesta să cunoască importanţa acestei descoperiri.”

De fapt, citindu-le, constatăm că „Învățăturile” testamentare ale lui Neagoe Basarab nu și-au pierdut valabilitatea nici acum, după o jumătate de veac!

*

Se apropie 15 Septembrie și un reflex al copilăriei, ca madlena lui Proust, mi-a readus, dis-de-dimineață, în memorie, parfumul de busuioc și levănțică al uniformei școlare scrobite și călcate cu meticulozitate de bunica. O tempora…! Indiferent în ce zi a săptămânii cădea, dacă nu era duminică, școala începea în 15 Septembrie. Eu chiar mi-am iubit Școala bucureșteană din Principatele Unite. Și profesorii… Ce profesori! Am fost norocoasă mereu. Și în universități. Cei mai buni dintre cei buni! Mă înclin cu recunoștință. M-au „îmbolnăvit” pe viață de patima cunoașterii. Și acum învăț! Mă bucur că nu sunt singura și că patima este, și ea, veche de când lumea.

„Conceptul de școală a apărut în Antichitate. De fapt, bazele școlii au fost puse de către greci în secolul al IV-lea î. d. Hr. La acea vreme, școala purta denumirea de «akademos», care în traducere liberă înseamnă «academie». Conceptul «școală» provine de la cuvântul latin «schola», derivat și el la rândul său din greaca antică «scholeion», de la „schole”. La greci, termenul însemna, culmea, «timp liber», apoi termenul a evoluat la «locul în care era petrecut timpul liber» și unde se purtau discuții științifice și filozofice.

Bizanțul a inventat școala asemănătoare cu cea pe care o știm astăzi. Se întâmpla în anul 425. Școlile vremii erau doar școli primare și erau necesare instruirii personalului militar. Odată cu căderea Imperiului Bizantin, în anul 1453, s-a prăbușit si sistemul de învățământ.

Școala obligatorie a devenit comună în părți ale Europei în timpul secolului al XVIII-lea. Primele țări care au obligat elevii să frecventeze cursurile unor școli au fost Danemarca și Norvegia, între anii 1739-1741.

La noi, începutul procesului de formare a statului român modern după Revoluția de la 1821 condusă de Tudor Vladimirescu a dus și la inițierea procesului de construcție a unor sisteme educaționale și de învățământ naționale, proces care s-a desfășurat pe toată perioada secolului al XIX-lea. Astfel au apărut și s-au dezvoltat diferitele tipuri de instituții de învățământ, cum ar fi școlile elementare, gimnazii, colegii, universități etc. Majoritatea aveau la bază sistemul de învățământ franțuzesc. În ajutorul învățământului au venit o serie de legi de organizare și funcționare a acestui sistem (Regulamentul Organic, legea lui Cuza, legile lui Spiru Haret etc.)

Prima școală românească din Brașov se află în interiorul curții Bisericii «Sfântul Nicolae» din cartierul istoric Șcheii Brașovului. Primele cursuri în limba română au avut loc aici în anul 1583. Totuși, printre cele mai vechi săli se numără și sala denumită astăzi «Anton Pann». Aceasta a fost atestată de cronica locală în anul 1495, când «s-au zidit școala și biserica»”. Există izvoare istorice care susțin că Școala din Șchei ar fi fost fondată în anul 1390. Sala a fost denumită astfel pentru că aici a poposit în repetate rânduri marele povestitor Anton Pann. Deci nu stăm atât de rău față de alte popoare, „mai civilizate”. Trebuie să dovedim! Dar aceasta este altă temă, pe care o vom dezvolta cu alt prilej. Până atunci, succes în noul an școlar, copii și profesori!

MARIANA CRISTESCU