Clujenii și turiștii care vizitează municipiul Cluj-Napoca știu din cărți, pliante turistice sau de pe internet doar despre Cimitirul Central, ca spațiu funerar al personalităților înhumate. În opinia generală s-a menținut publicitatea pentru Cimitirul Central, recunoscut în varianta maghiară ca Hajongard, ca un spațiu al recunoașterii și reculegerii istorice pentru clujeni și turiști. Totuși, ca o completare a reconstituirii spațiului memorial clujean, prin evidențierea memoriei comunitare, recent a văzut lumina tiparului o carte excepțională: ”Biserica din Mănăștur. Bastion de spiritualitate românească” scrisă de reputatul istoric Ioan Ciorca în colaborare cu Maria Vaida. Cartea a apărut în condiții grafice excepționale la Editura clujeană ”Ecou Transilvan” (editor Nadia Fărcaș). Ioan Ciorca este un istoric vizionar și harnic, care amintește prin stilul de lucru de regretatul arhivist Vasile Lechințan. Cartea s-a publicat în preajma resființirii bisericii parohiale în prezența a trei ierarhi ortodocși, din data de 26 septembrie 2021. Cartea scriitorului Ioan Ciorca, “Biserica din Mănăştur – bastion de spiritualitate românească” este o lucrare atent și bine documentată privind personalitățile, care sunt îngropate în cimitirul mănăşturean și cu fotografii ale acestora. Lucrarea mai cuprinde şi un scurt istoric a Bisericii din dealul Mănăşturului. Lucrarea este însoțită de o hartă a cimitirului Parohiei „Adormirea Maicii Domnului”. Așa cum spune în cuvântul înainte, prof. univ. dr. Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române, cartea „readuce din uitare trecutul cunoscut sau consemnat al acestui loc de închinăciune, autorul făcând o investigație laborioasă, aducând în prezent cele ce au fost, spre a ne da încredere în menirea noastră de astăzi și viitor”. Părintele dr. Dan Hognogi, preot paroh protopop stavrofor menționează în postfață că această lucrare „cuprinde doar un buchet din grădina celor ce-și dorm somnul de veci în proximitatea bisericii noastre”. Sunt emoționante versurile autorului Ioan Ciorca, evidențiate și pe coperta cărții domniei sale:

„ Sub vălul de uitare al timpului se stinge
Tot ce pe scena lumii, vremelnic, s-a-ntrupat”
Un singur adevăr, doar, răzbate și învinge.
El dă speranță lumii Hristos a Înviat”.

Compendiu critic ne inițiază din introducere cu o scurtă istoriei a parohiei românilor din Mănăștur, cartier de la marginea cetății sau burgului Cluj, care în perioada medievală și premodernă interzicea așezarea creștinilor-ortodocși între zidurile sale. Sinodul de la Alba-Iulia, prin Mitropolitul Teofil recunoaște pe 17 iulie 1696 neguțătorilor macedo-români Pavel din Macedonia și ginerele său Gheorghe Cristofor Literatul calitatea de ctitori ai unei mănăstiri construite în satul Mănăștur. Acest mic sat s-a dezvoltat pe dealurile din jurul mănăstirii și bisericii. La 1733 se demarează o conscripție confesională la cererea episcopului unit Ioan Inocențiu Micu Klein de ridicare a unei biserici în Cluj-Mănăștur. În jurul acestei biserici a luat ființă cimitirul. S-a descoperit o lespede funerară din anul 1754 scrisă în limba română cu litere chirilice, fapt ce dovedește ortodxia puternică a locului. Biserica din dealul Mănășturului a fost în fruntea avangardei emancipării naționale la 1848. Aici, în casa parohială, tinerii revoluționari s-au întâlnit pe 27-28 martie 1848 redactând ”primul proiect de revendicări naționale revoluționare” a românilor, care a stat la baza adunărilor de la Blaj și la programul lui Avram Iancu. Tinerii revoluționari români s-au întâlnit, nu întâmplător la biserica din Mănăștur. Au organizat adunarea pentru a fi aproape de oraș și să reacționeze la acțiunile dietei maghiare de la Cluj, care dorea unirea Transilvaniei cu Ungaria. Ei vedeau biserica ca parte componentă a acțiunii revoluționare. A fost o acțiune revoluționară sincronică cu evenimentele din Europa. La începutul anilor 2000, primăria Clujului a pus o placă memorială pe casa parohială în amintirea acestei acțiuni pașoptiste. În perioada interbelică se constituie o biserică greco-catolică lângă mănăstirea Calvaria, iar după 1948, odată cu desființarea Bisericii Române Unite cu Roma, preotul paroh al ”bisericii din deal”, Emil Mureșan trece la ortodoxie cu credincioșii și primește însărcinarea să ridice o nouă biserică de zid adaptată cerințelor vremii. Preotul Emil Mureșan a fost un vizionar, reușind în cei mai negri ani ai stalinismului să ridice o frumoasă biserică ortodoxă. Biserica s-a târnosit pe 1 octombrie 1961 de către episcopul Teofil Herineanu. Istoricul Ioan Ciorca reușește, cu acribie și o finețe istoriografică demnă de reținut, să facă o radiografie a personalităților înmormântate în cimitirul din Mănăștur. Istoricul redactează prima hartă a Cimitirului Parohiei ”Adormirea Maicii Domnului”. Ioan Ciorca împarte pe secțiuni parcelele sau locurile unde sunt înmormântate personalitățile din cimitir, dar și pe categorii: oameni simpli, preoți, intelectuali, ingineri, artiști etc. Descoperim o serie de personalități consistente ale urbei și istoriei Ardealului, care, iată, prin această carte sunt redați memoriei colective: Coriolan Tătaru, Emil Albu, Vasile Gheorghiță, Leonida Neamțu, Francisc Corchiș, Gavril Pop sau Aurel Sasu. E interesant că Ilie Lazăr, marele lider țărănist anticomunist, a fost deshumat de către nepot și înmormântat în Cimitirul catolic Bellu. În cimitir sunt înmormântați o serie de preoți ortodocși și greco-catolici. Unul dintre preoții martiri este Gavril Relea. Cartea și harta sunt instrumente de lucru pentru refacerea memoriei identitare și comunitare a unui vechi cartier românesc, care devine și o atracție turistică și model de cercetare a istoriei moderne și contemporane a orașului. Este de salutat și scurtul istoric al monumentului eroilor renovat și actualizat cu înscrisuri, cu numele eroilor din cele două războaie mondiale și din revoluția din Decembruie 1989. În cimitir există și mormintele a trei revoluționari împușcați în 21 decembrie 1989 la fabrica de bere. Cartea este însoțită de ilustrații excelente, iar harta în folio este un îndrumar în fascinanta poveste a acestui cimitir, care devine un reper istoric și turistic al Clujului. Cred că redarea acestor secvențe istoriografice ale memoriei colective românești din cartierul clujean a fost și intenția istoricului Ioan Ciorca.

Ionuț Țene