Și intunericul se lasă de ceva vreme peste lume. Ne trezim, trăim și adormim la loc în același întuneric și zbucium interior care parcă nu se mai termină. Ne-am pierdut directia, coordonatele, reperele si valorile. In acest secol intunecat de vremuri eroismul a fost invins de lasitate, calitatea inlocuita de cantitate, omul dominat si condus de tehnica si tehnologia ultra avansata, duhul este subordonat materiei, adevarul dominat de minciuna, binele uitat de mult prea multa rautate din noi si societate, iar crestinii prigoniti si batjocoriti de anticrestini.

Lumea actuala este plină de mizerie ți nebunie căci coordonatele ei principale fac viața imposibilă. Bogatii nu se mai satură de bogății și vor să stăpânească tot pământul, iar puternicii lumii nu mai au limita în putere și retează orice opoziție din lume. Ne lăsăm conduși de progres și ne închinăm lui. Nu vrem sa mai murim, din care cauza ucidem pruncii ce își anunță apariția la porțile vieții. Ne urăm între noi, încât am devenit insensibili la suferinta reciprocă ce ne-o cauzam. Simțurile declanșate, epuizate, denaturate au pus stapanire pe mintea oamenilor. Valorile acestei lumi izvorasc din egoism, materialism si ateism. Lumea aceasta in care traim este lasata voit sa-si depene viata in patimi si ambitii, umpland istoria de nedreptate, sange si robie.Este o lume fara Dumnezeu si fara suflet !

Problemele veacului acesta nu sunt numai politice, ci sunt și morale, culturale, sociale, economice și de ce nu și spirituale. Cu toate că criza lumii moderne nu apartine spiritualitatii crestine, ea s-a produs totusi in mijlocul lumii creștine și de aceea suntem raspunzatori pentru ceea ce se petrece. Bineinteles ca nu ne putem solidariza cu dezastrul lumii moderne, dar nici nu putem lasa lumea sa piara. Noi nu putem evita suferintele lumii moderne, dar trebuie să-i salvam viitorul. Daca insusi Dumnezeu s-a facut om pentru a mântui lumea și ca om a prorocit, a învățat, a înfruntat pe dușmani, a patimit si s-a rastignit pe Cruce pentru noi spre a intemeia Împărăția lui Dumnezeu, atunci noi oamenii, noi creștinii cu atat mai mult, avem datoria sa ne angajam in mod integral spre salvarea si mântuirea lumii. Dar nu de capul nostru. Împreună și sub ocrotirea și îndrumarea Bisericii.

Biserica creștină, îndeosebi cea creștin-ortodoxă socotită ca sfințitoare trebuie să se dăruiasca pe deplin și cu putere administrarii harului si sa marturiseasca deschis, cu indrazneală si luciditate, cuvântul lui Dumnezeu în acest secol copleșit de întuneric. Acesta este rolul si rostul clerului si al nostru implicit!

Să actionam si marturisim acum mai mult ca oricand. Sa luam aminte pana nu este prea tarziu. Fara frica pentru ca cu noi este Dumnezeu!!!

Cristian Ardeleanu