La 30 de ani, Iisus intră în arena istoriei cunoscute și a cronicii lumii, așa cum ne-au consemnat Evangheliile, dar și istoricii timpului ca Flavius Iosephus. Evangheliștii ne vorbesc despre prima minune făcută de Iisus de când a început să predice după botezul lui Ioan, la Nunta din Cana Galileii. Despre această minune făcută de Iisus la rugămintea mamei sale, Fecioara Maria, teologii au scris, deși esența ei este mult mai profundă și ascunsă profanilor, decât comentariile realizate de-a lungul istoriei teologice. E o minune care anunță și prefigurează ceea ce va veni prin epicleză în Săptămâna Patimilor. Dar să citim ce spun evangheliștii: Ioan 2:1-11 menționează că Iisus din Nazaret participa la o nuntă în Cana împreună cu ucenicii săi, când s-a terminat vinul. Mama lui Iisus (nenumită în Evanghelia după Ioan) i-a spus lui Iisus: „Nu mai au vin”, iar Iisus a răpsuns: „O, femeie, ce să mă fac cu tine? Timpul meu încă nu a venit.” Mama sa le-a spus atunci servitorilor: „Faceți tot ce vă spune” (Ioan 2:3-5). Iisus a poruncit slujitorilor să umple vasele cu apă și să le ducă la naș. După ce a gustat, fără să știe de unde provine, nașul l-a felicitat pe mire pentru că a servit cel mai bun vin la urmă și nu la început (Ioan 2:6-10). Ioan adaugă că: „Iisus a făcut acest lucru, primul dintre semnele sale, în Cana Galileii și și-a arătat slava și ucenicii săi au crezut în el (Ioan 2:11)”. Se spune că atunci s-au săturat cu vinul cel bun toți nuntașii. Deşi aparent refuză, Hristos preface o cantitate impresionantă de apă („Şase vase în care încăpeau câte două sau trei vedre!” adică aproximativ 120-180 litri) în vin de cea mai bună calitate, salvând astfel ruşinea familiilor organizatoare şi bucuria tinerilor miri. Iisus ridică la Taină, prin această minune, căsătoria. Iisus Hristos, în calitate de Dumnezeu, a dat o nouă dimensiune legăturii dintre bărbat şi femeie, ridicând-o la rang de Taină şi revalorizând cununia şi familia ce decurge din ea. Considerându-se mire, Iisus nu se confundă cu un bărbat obişnuit, ci se reprezintă ca Mirele Bisericii, modelul absolut pentru legătura dintre Bărbat şi femeie, prin căsătorie. În acest sens converg interpretările teologilor în general.
Deși înmulțirea vinului la prima minune, când Iisus își arată slava sa dumnezeiască, are conotații mult mai adânci, anunțând înmulțirea pâinilor și, mai ales, jertfa fără sânge de la Cina cea de Taină din Joia Mare. Conform Evangheliilor, o mulțime mare l-a întâmpinat și l-a urmat pe Iisus la Betsaida. Iisus și-a chemat ucenicii și a spus: „Mi-e milă de acești oameni; ei sunt deja cu mine de trei zile și nu au nimic de mâncare. Nu vreau să-i trimit flămânzi, pentru că se vor istovi pe drum.” Ucenicii săi i-au răspuns: „Unde putem să găsim pâine în acest loc pustiu pentru a hrăni atâta mulțime? „Câte pâini aveți?” a întrebat Iisus. „Șapte”, au răspuns ei, „și puțini peștișori”. „Iisus a poruncit mulțimii să șadă jos pe pământ. Atunci el a luat cele șapte pâini și peștii și, mulțumind, le-a frânt și le-a dat ucenicilor, iar ucenicii mulțimilor. Și au mâncat toți și s-au săturat. „Hrănirea celor 5.000” este singura minune (în afară de Înviere) care este relatată în toate cele patru Evanghelii canonice Matei, Marcu, Luca și Ioan. După ce a transformat apa în vin, Iisus înmulțește pâinea. Detractorii Bisericii de mai târziu, și ai lui Iisus în special, consideră prima minune de a transforma apa în vin ca una de batjocură de a sătura ”setea” bețivilor. În substanțialitatea teologică, taina hristică a înmulțirii vinului și pâinilor anunță Cina de Taină. Iisus face prima minune cu vinul pentru a sătura nuntașii de la Cana Galileii veniți în fața Mirelui. Mântuitorul oferă vinul ”cel adevărat al vieții” pentru a stinge setea nuntașilor și apoi înmulțește pâinile pentru a sătura pelerinii cu hrana veșnică. Taina prin care, sub Chipul pâinii și vinului, se împărtășește credinciosul sunt însăși Trupul și Sângele Domnului nostru Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor și spre viața de veci, înfățișându-se totodată, real și nesângeros, Jertfa de pe Cruce a Mântuitorului. Această Taină aduce, de asemenea, ca jertfă pentru toți vii și morții, nădejdea Învierii și a vieții de veci. Instituirea Tainei s-a făcut la Cina cea de Taină din Joia Mare: Luați, mâncați Acesta este Trupul Meu, care se frânge pentru voi spre iertarea păcatelor, Beți dintru acesta toți, acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru voi și pentru mulți se varsă pentru iertarea păcatelor. La fel se spune și în Ioan 6-54: Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu, are viață veșnică și eu îl voi învia în ziua cea de apoi. Sfântul Apostol Ioan în Ioan 17-3 spune: Și aceasta este viața veșnică: să Te cunoască pe Tine singurul Dumnezeu adevărat și pe Iisus Hristos pe care L-ai trimis. Evanghelistul Matei ne-a lăsat versetele: ”Pe când mâncau ei, Iisus a luat o pâine şi, după ce a binecuvântat, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor, zicând: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu”. Apoi a luat un pahar, şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: „Beţi toţi din el, căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor.” Abia acum putem să înțelegem faptul că minunea apei transformate în vin de la Nunta din Cana Galileei și înmulțirea pâinilor din Betsaida anunțau și prefigurau Cina de Taină, când Iisus slujește prima Liturghie, acea jertfă fără sânge a Euharistiei, când dăruia transubstanțialitatea Sângelui și Trupului Lui din vinul Sânge și pâinea Trup oferite la epicleză Apostolilor și lumii întregi până la a doua venire a Mirelui.
Ionuț Țene
