Strategia Rusiei de a zdrobi Ucraina în trei zile, s-a lovit de o rezistență ucraineană fantastică, demnă de bâlinele rusești, i-ar fi ridicat în salvă pe eroi și Alexandr Nevski, mai ales acum, când, după ce orcii au cucerit circa 30 la sută din sud-estul Ucrainei, au pornit la contraatac și își recuceresc teritoriile pierdute.
Cheia este moralul acestor oameni, dar și faptul că Ucraina este susținută de Occident și NATO, în frunte cu SUA, cu armament greu și cu miliarde de dolari, cu care poate să-și plătească eroii, inclusiv să-și angajeze mercenari, să-i cumpere pe piloții ruși cu avioane cu tot, și nici să nu-și piardă economia. Eroismul acestor oameni va intra categoric în legendă, în contrast cu dictatorul noii dezordini mondiale, Putin, tot mai frecvent comparat cu Hitler. Din păcate, sunt și somități occidentale care o cotesc. Trădători vor fi continuu. Și defăimători. La noi, cel puțin, să moară capra vecinului este o realitate, omul care produce valori, care are fapte de referință, este mereu defăimat. Când eram mic, mama îmi spunea să nu mă supăr că băieții la joacă mă insultă pentru că am luat premiul I pe clasă, așa e în lume, dacă nu au contraargumente, te defăimează.
Am văzut deja un documentar englez pe tema Hitler-Putin, având în colaj figura hitleristă a lui Putin, o dezbatere memorabilă, între personalități occidentale, dar și cu un susținător pro-rus din Australia, insensibil la argumentele unei jurnaliste din Ucraina, care îl întreba: Numiți „denazificare” un genocid cu mame și copii uciși fără milă? Englezii s-au dovedit mari susținători ai cauzei ucrainene, cu războinicul lor prim-ministru în frunte (semnificativ că poartă un prenume rusesc, Boris!), păcat că acum el pleacă (deja ucrainenii vor să-l facă primul lor ministru!), apare alt ministru mai moderat, care a și îmbrățișat opinia unui fost general al armatei engleze, care susține că armata britanică e nepregătită, nu ar putea face față unui atac al Rusiei, așa cum dovedesc ucrainenii.
Sigur, occidentalii au fost prinși pe picior greșit. Și NATO. S-au culcat pe o ureche, că totul curge, că politica lor, capitalistă, nu mai are opreliști, că civilizația lor a pus stăpânire pe lume. Dar iată că orcii nu vor. Am spus orcii, care înseamnă cei adânc înrădăcinați în propaganda ex-sovietică, în ideea măreției Rusiei, care a fost marea putere de temut a lumii, după al doilea război mondial. Orcii nostalgici au găsit în ex-kaghebistul Putin un apărător și un continuator al acestei politici de heghemonie mondială. Da, dar Rusia nu înseamnă numai orcii. Dovadă rezistența ucraineană și speranța că va reuși să-i alunge din țară pe cotropitori, care acum, cu mijloacele epuizate, s-au angajat într-o bătălie de rutină, care poate ține până când moare ultimul. Deocamdată, orcii caută cu disperare carne de tun. Au apelat la bandiții din pușcării, iar Coreea de Nord le-a oferit o pleașcă, 100 de mii de soldați gata să moară pentru cauza comunismului!
Evident, dacă până atunci nu moare Putin sau nu se petrece un puch, să-l răstoarne. Nu-mi imaginez că dictatura rusească funcționează perfect, așa, ca sistemul american, pe latura democratică, și că nu sunt fisuri care să ducă la ruptura ei. Și speranța mea stă în noua generație, în Rusia tânără, care cunoaște binefacerile civilizației occidentale, și vrea să trăiască liber, fără dictatori, să se bucure de pace și de democrația pe care ea o aduce.
Grid Modorcea
