Ucrainienii trăiesc o tragedie istorică cumplită. Atacul Rusiei din 24 februarie, pe care Putin o numește cinic ”operațiune specială”, este de fapt un război în toată regula, un război ce se aseamănă cu ”pământul pârjolit” din vremea celui de-al doilea război mondial. Nu vreau să vorbesc acum de vina conducerii Ucrainei, care din 2014 nu a știut să gestioneze drepturile minorităților, persecutând cu violență libertățile acestora, prin legi anti-europene (școli închise, preoți persecutați că oficiau în limba lor slujbele, arestări abuzive a liderilor comunităților naționale etc.), deși Kievul dorea să intre în U.E. Obstinația cu care Zelenski repetă întruna că Bucovina este Ucraina, că Maramureșul istoric este Ucraina, că Bugeacul este Ucraina trebuie să ne ridice mari semne de întrebare despre buna credință a acestuia privind drepturile românilor și siguranța frontierelor noastre cu Ucraina. Mai mult, canalul Bîstroe a devenit zilele acestea o prelungire a canalului românesc Chilia, ucrainienii încălcând cu obstinență frontiera de stat a țării noastre și producând pagube de mediu incomensurabile Deltei Dunării, fără ca Bruxellul să spună ceva, iar Bucureștiu tace complice, după ce am câștigat un proces internațional cu Kievul. Dincolo de toate acestea, Rusia nu are justificarea internațională de a ataca un stat suveran și membru ONU, chiar dacă a existat precedentul Kosovo, în care SUA a încălcat cu brutalitate dreptul internațional, ordinea ONU și Conferința de la Helsinki din 1975, bombardând Serbia și trimițând trupe în regiunea separatistă sârbă Kosovo, parte a Iugoslaviei, schimbând frontierele europene pentru primna oară în Europa după 1945.Precedentul încălcării brutale de către SUA a statu quo-ului european după conferința de pace de la Paris din 1946 i-a dat curaj lui Putin să atace nedrept un stat independent și suveran pe 24 februarie, Ucraina.

Istoric Crimeea nu a făcut niciodată parte din Ucraina, aceasta a fost dată cadou de Hrusciov, ca și Donbasul (din 1924), în 1954 Kievului sovietic. Ucraina a mai primit cadou de la Stalin teritorii românești ca Bucovina de nord, Maramureșul istoric și sudul Basarabiei, cu care se laudă acum Zelenski că sunt pământuri ucrainiene, iar limba română este scoasă din panourile de prezentare ale Cernăuțiului. Crimeea și Donbasul au fost cucerite de generalul prinț Potemkin la ordinul Ecaterinei a II-a, pe la sfârșitul secolului XVIII, atunci când Ucraina era o ”staniță”, adică o ”kraină” de graniță pe malul Niprului și în zona Kiev. Cu toate aceste date istorice privind păstrarea păcii și dreptului internațional, Putin nu are deloc dreptul istoric de a ataca militar un stat independent și suveran, chiar dacă conducerea politică de la Kiev a făcut și provocări prin legi nedrepte împotriva minorităților română, rusă, poloneză sau maghiară. Litigiile de graniță și drepturile minoritățile nu se reglementează prin război, ci prin negocieri, diplomație și inteligență. Războiul e aducător de moarte și nu rezolvă nimic, iar morții de la groapă nu mai pot fi aduși înapoi în mijlocul familliilor care i-au pierdut. Ucraina a pierdut circa 200.000 de soldați, mercenari și trupe auxiliare, plus alte zeci de mii de ucarainieni civili morți. Aceste tragedii cumplite marchează pe sute de ani o națiune. Milioane de ucrainieni își plâng fiii sau rudele, plus distrugerile materiale dezastuoase. Cei 8 milioane de refugiați ucrainieni din Polonia, Ungaria, Cehia, România sau Germania e greu de crezut că se vor mai reîntoarce la Mariuopol, Melitopol sau Herson, localități rase de pe suprafața pământului de armata rusă, care nu întâmplător a fost trimisă la luptă cu soldați siberieni, ciuvași, eschimoși, coreeni, iakuți sau chinezi, proveniți din străfundurile Siberiei orientale. Nu s-a reîntors diaspora română de cinci milioane de români pe timp de pace și înr-o semiprosperitate în România ultimilor ani, mai greu de crezut că se vor reîntoarce ucrainienii refugiați pe teritoriile distruse de armata rusă în zona Avoz. Distrugeri intenționate pentru ca ucrainienii să se reîntoarcă acasă chiar dacă Ucraina câștigă războiul. Zelenski este de o încăpățânnare și îndârjire de a se bate pe banii occidentului chiar dacă a pierdut sute de mii de oameni, militari și civili. El vrea luptă până la capăt, chiar dacă tot sudul Ucrainei este devastat și nu a rămas piatră pe piatră din localități și infrastructură. Zelenski nu pare un om de stat, care se gândește la pierderi, ci mai degrabă un manager de multinațională care trebuie să câștige cu orice preț ar fi și oricât ar costa. Și câștigă, pe lângă mii de morți și orașe distruse! Contraofensiva ucraineană din Herson pare un nou Stalingrad, de data aceasta pentru armata rusă, care este izolată și pierde inițiativa. Mai mult, trupele de comando ucrainiene, aviația și partizanii kievieni atacă în inima Crimeii distrugând aeroporturi, avioane și vase ruse. Zelenski bine înarmat de Occident are speranța că va câștiga războiul. Da. Aici intervine paradoxul. Războiul se câștigă în primul rând moral, iar armata ucrainiană își apără țara suverană atacată de un vecin mai mare și ostil. Se explică moralul ridicat al ostașilor ucrainieni față de cei ruși, care nu au justificarea morală. Militarii ruși sunt demoralizați pentru că ei realizează că atacă o altă țară. Ei își dau seama de acest fapt, chiar dacă Moscova le spune că Ucraina este un fel de Rusie kieviană inițială. Soldații ruși descoperă că sunt percepuți ca ocupanți, iar limba ucrainiană este un fel de poloneză, nu seamănă deloc cu limba rusă. Ucraina, bine înarmată de NATO și determinată moral, pare că câștigă moral războiul cu Rusia, dar în același timp îl pierde prin morți și distrugeri ireparabile. E paradoxul cumplit al acestui război, din care nu câștigă de fapt nimeni, ci numai moartea. Cei peste 200.000 de soldați și civili ucrineini nu se mai întorc din morminte la familiile lor, iar cei 8 milioane de ucraianieni nu se mai reîntorc în orașele de la Azov rase de luptele cu armata rusă. Zelenski, dacă ar gândi ca un om de stat, ar încheia pacea acum când a câștigat moral războiul cu Rusia și contraofensiva ucrainiană din Herson devine un Stalingrad pentru Moscova. Pacea menține viața și aduce prosperitatea, continuarea războiului și a cultului morții va distruge nu numai Ucraina și Rusia, dar și întreaga Europă. Oamenii sunt mai importanți în viață decât morți. Ucraina liberă și democrată trebuie să existe cu cetățeni vii, nu morți, cu case, poduri, porturi și drumuri întregi, nu distruse. Pacea și democrația se câștigă prin diplomație și negociere, altfel câștigă doar moartea. Tragic că se bat două popoare ortodoxe. ”Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema!”

Ionuț Țene