Distribuie articolul

Profesorul Andrei Marga revine cu o amplă analiză asupra a ceea ce se întâmplă în Estul Europei în contextul post-pandemic și în plin conflict din Ucraina care tinde să se întindă mult mai mult decât au prevăzut și cei mai pesimiști analiști. Andrei Marga remarcă că Europa plătește cele mai mai costuri ale războiului din Ucraina și asta doar din cauza ”blocajului mental și al erorilor decidenților” care nu se ridică la înălțimea vremurilor trăite.

În ce privește România unde se discută intens despre suveranitatea națională în aceste zile, profesorul Marga remarcă cu mult amar că ”Suveranitatea națională dă rezultate doar în condițiile unei democrații meritocratice, care-i aduce la decizii pe cei mai calificați și mai capabili să scoată țările din crize” și constată că ”Parveniți pe căi oculte se dau azi exponenți ai noului, dar continuă securismul, desigur revopsit în culori ale orei. Nu-i de mirare că prima opțiune a tinerilor din România este azi emigrarea”.

Totuși își încheie argumentația cu speranța că totuși actualii conducători ai României vor avea totuși luciditatea să profileze țara ca promotor al soluțiilor inteligente, durabile.

Extras: Viitorul în Răsăritul european

„Opinia mea am exprimat-o și cu alte ocazii. Consider că războiul din Ucraina are la bază o îngemănare de interese multiple. Sunt interese de securitate, care trimit la nevoia unei noi arhitecturi de securitate în Europa și în lume, ce se simte mai ales după 1991. Sunt interese de statalitate, rezultate din dezmembrarea URSS, care duc la nevoia de a stabiliza frontiere neconflictuale și durabile și a scoate situația minorităților din bătaia vântului. Sunt interese de democratizare, plecând de la premisa că democratizarea nu are vreun punct terminus astăzi.  Sunt interese geopolitice, având în vedere faptul că supraputerile lumii de azi – SUA, China, Rusia, Uniunea Europeană – se întâlnesc tot mai mult pe terenul Ucrainei.

Din înmănunchierea acestor interese rezultă războiul de azi. Ea și îngreunează ieșirea din el.

Unii inventează fapte și se aventurează în evaluări pretențioase. Părerea mea este că se înșeală, căci lipsesc deocamdată două analize de bază.

Lipsește o istorie credibilă a ceea ce s-a petrecut de la prăbușirea Zidului Berlinului încoace. Cine citește ceea ce au scris cei mai calificați istorici francezi, germani, americani se lămurește că lucrurile nu se lasă simplificate. Spus simplu, democrația este trădată chiar de cei care se agită azi cât de democrați ar fi. Democrația este vitală oriunde, dar trebuie mereu întrebat cât de democratică a izbutit să fie.

Lipsește, apoi, o lămurire asupra societății în care s-a ajuns. Este ușor să caricaturizezi regimuri. În spatele lor sunt azi, însă, mulțimi de oameni care votează, încât distincțiile (democrație, autoritarism, suveranitate, globalism etc.) se cer chestionate. Din fericire, nu mai suntem în socialismul răsăritean, dar nu suntem nici în capitalism, căci înlocuirea competiției cu aranjamentul, raptul organizat și amatorismul decidenților nu țin de capitalism. În plus, crizele au năpădit lumea. În ce societate am poposit este abia de clarificat.

Poți privi Răsăritul de sus, cu ochelarii unei propagande, și poți, la celălalt capăt, să plonjezi în realități. Cei care evaluează societățile la fața locului știu totdeauna mai bine cum stau lucrurile. Și în Răsărit trăiesc oameni care merită respect. Care este, de fapt, normativul aplicabil în evaluarea societăților? Este acest normativ  “democrația liberală” sau “liberalismul democratic” sau “statul de drept democratic și social” sau “postdemocrația”? Au informațiile surse credibile? Se bazează evaluările pe o abordare cuprinzătoare a societății sau improvizează?”

NapocaNews