Orasul doar al lui Wiesel. Institutul National pentru Studierea Holocaustului: La Sighetul Marmaţiei, Primăria a acordat titlul de cetăţean de onoare lui Petru Codrea, ultimul supravieţuitor al grupului membrilor Frăţiilor de Cruce, organizaţia de tineret a Mişcării Legionare, relatează news.ro.
Institutul National pentru Studierea Holocaustului din Romania ”Elie Wiesel” reclamă, joi, că, la Sighetul Marmaţiei, localitatea natală a lui Elie Wiesel, Primăria a acordat titlul de cetăţean de onoare lui Petru Codrea, ultimul supravieţuitor al grupului membrilor Frăţiilor de Cruce, organizaţia de tineret a Mişcării Legionare. Organizaţia cere municipalităţii să iasă ”din inadecvare”.
”În oraşul natal al lui Elie Wiesel, Sighetul Marmaţiei, autorităţile locale s-au ȋnscris ȋn competiţia memoriilor cinstind, deopotrivă, simboluri ale victimelor Holocaustului şi reprezentanţi ai extremismului legionar. Cu doar o zi ȋnainte de redeschiderea casei memoriale “Elie Wiesel” şi a ceremoniei de comemorare de la Monumentul Holocaustului din Sighet, Primăria a acordat titlul de cetăţean de onoare lui Petru Codrea. Acesta este ultimul supravieţuitor al grupului membrilor Frăţiilor de Cruce (organizaţia de tineret a Mişcării Legionare) din Sighet”, a transmis, joi, Institutul National pentru Studierea Holocaustului din Romania ”Elie Wiesel”.
Potrivit organizaţiei, Petru Codrea este considerat de către primarul oraşului Sighet “un veritabil model de demnitate şi moralitate creştină”, deşi Petru Codrea evocă şi astăzi, nostalgic, trecutul său legionar sau momentul jurămȃntului legionar.
”Solicităm autorităţilor locale să iasă din inadecvare şi să retragă titlul de cetăţean de onoare recent acordat”, a mai transmis organizaţia.
Astfel, săptămâna trecută, Petru Codrea, ultimul supraviețuitor sighetean al temnițelor comuniste, a devenit cetățean de onoare al municipiului Sighetu Marmației.
În laudatio semnat de Ioan Ardelean Pruncu/ de la Fundația „Firul Vieții” Sighet, se arată că:
„Petru Codrea s-a născut în 21 februarie 1931, la Vadul Izei. Cele patru clase primare le-a făcut la școala din Șugău, cu tatăl său, învățătorul Petru Codrea, originar din Berbești, clasele gimnaziale (1942-1944), în perioada ocupației maghiare, la Liceul piarist, iar următoarele, la același liceu, redevenit «Dragoș-Vodă». În 1948, a fost arestat, împreună cu alți colegi de liceu și cu profesorul lor, Aurel Vișovan, constituind primul grup de deținuți pentru opinii politice și confesionale și întemnițați în Penitenciarul Sighet (19 august 1948). Calvarul prin care au trecut toți acești tineri, pentru că n-au acceptat constrângerile noului regim opresiv, de sorginte sovietică, este, îndeobște, cunoscut acum. Petru Codrea a fost unul dintre ei și toată tinerețea și toată viața lui au fost dramatic și profund marcate de ceea ce i s-a întâmplat în august, 1948, la vârsta de 17 ani, vârstă la care tinerii își proiectează viitorul conform viselor atât de firești, iar regimul politic i-a «oferit» rigorile temniței de la Sighet, anchetele din beciurile Securității din Cluj, «cursurile de reeducare» de la Jilava și Târgșor, roaba, târnăcopul și lopata de la Canalul Dunăre-Marea Neagră, despre care conducătorul regimului, «mult iubitul» tovarăș Gheorghe Gheorghiu-Dej, a declarat în mai, 1949: «Această măreață lucrare va fi și mormântul reacționarilor!», adică a celor asemeni tânărului Petru Codrea.
După eliberare, a fost încorporat într-unul dintre batalioanele de muncă. Tinerii de teapa lui nu erau demni să țină în mână o armă. Munca brută și, din când în când, anchetele securității îi însoțeau fără încetare. Cu greu, și cu ajutorul și înțelegerea unor oameni, pe care a avut norocul să-i întâlnească, a reușit să-și completeze clasele de liceu și să-și dea examenul de bacalaureat, în 1955, la un liceu din Sfântul Gheorghe.
Și-a dorit mai mult. Provenea dintr-o familie de intelectuali. Gheorghe, fratele mai mare, era student la Arte Plastice București. A încercat și el la Cluj, la biologie. A reușit, dar… a fost repede exmatriculat. A încercat iar, la Științe Economice, la București, dar a pățit la fel. S-a resemnat și s-a angajat ca muncitor tipograf la Tipografia de la Sighet și, după câțiva ani, a reușit să fie selecționat pentru cursurile Școlii Tehnice Poligrafice București (1959-1961). (…) La cei 91 de ani împliniți de curând, printre puținii colegi de patimi și suferinți și singurul rămas în viață în orașul nostru, Domnul Petru Codrea este un veritabil model de demnitate și moralitate creștină și socială”.
NapocaNews
