Imediat după 1990 m-a deranjat foarte mult impunerea cu obstinație a ideii că revoluția din decembrie 1989 a fost doar o ”lovitură de stat”, pentru ca să aducă la putere echipa de conspiratori condusă de Ion Ilici Iliescu și Silviu Brucan sub patronajul URSS. Primul jurnalist care a vorbit despre teoria loviturii de stat a fost Ion Cristoiu, încă din 1990, el demontând și teoria ”teroriștilor”. Această teorie a ”loviturii de stat” a convenit foarte bine de-a lungul timpului foștilor ofițeri de securitate și urmașilor lor de prin SRI, care s-au regrupat punând mâna pe activele statului în anii`90 și au creat ”sistemul”. Azi comemorările dedicate Revoluției Române din decembrie 1989 au devenit triste și melancolice. Revoluționarii de atunci au îmbătrânit și se simt tot mai umili și umiliți de sistemul politic românesc și de sistemul ”pensiilor speciale” care a îmbrățișat cu entuziasm teoria ”loviturii de stat” despre revoluție, numită în batjocură pe la televiziuni și în presă, ca ”bulversare”,”aglomerație” sau doar ”schimbare de gardă”, jignind cu adevărat milioanele de oameni care au ieșit sincer, în decembrie 1989, în stradă, unii dintre ei murind pentru libertate cu piepturile goale în fața gloanțelor. Ca și ei am ieșit și eu la Cluj-Napoca, pe 21 decembrie 1989 sătul de Ceaușescu, foamete, frig, cozi, cenzură și comunism. Doream să petrecem liberi primul Crăciun liber. Cei care batjocoresc Revoluția din Decembrie 1989 numind-o doar ”lovitură de stat”, ”conspirație a marilor puteri” sau ”bulversare” nu dețin elementarele cunoștințe despre ce înseamnă o revoluție. În decembrie 1989, românii au ieșit nu de bine în stradă ca să schimbe lucrurile, ci de ce rău și de întuneric la propriu cum ajunsese societatea noastră. Vorba revoluționarului clujean Aurel Coltor, rănit cu un glonte de către un militar, și care trecut de doi ani la cele veșnice, care-mi spunea de fiecare dată în decembrie – Ionuț, aștia vor să ne facă să regretăm și să ne fie rușine că am ieșit în stradă în decembrie 1989, când pun accentul pe lovitura de stat și conspirația geopolitică! Poporul a făcut diferența nu conspiratorii!

În Piața Libertății, poetul Călin Nemeș nu a ieșit în stradă pentru clica iliescistă sovietofilă, ci pentru libertate și democrație, scandând poetic cu pieptul gol în fața gloanțelor: ”- Trageți, am o singură inimă”. La fel a murit pentru libertate pictorul clujean Lucian Matiș, nu pentru interesele moscovite sau pentru profitorii de după 22 decembrie 1989. Ca istoric o spun clar: în decembrie 1989 a avut loc o revoluție populară. Mișcarea populară a avut toate caracteristicile unei revoluții. Cei peste 100000 de timișoreni, care au eliberat orașul în 20 decembrie 1989, au făcut prima localitate liberă de comunism, după ce au murit cu zecile secerați de gloanțe. Ei nu au ieșit spre binele clicii lui Ion Ilici Iliescu, ci pentru libertate, adevăr și renașterea credinței. Cei care vorbesc de o lovitură de stat și despre o manevră conspiraționistă nu știu ce înceamnă o revoluție din punct de vedere istoric. În decembrie 1989 revolta românilor a cuprins trei elemente fundamentale: 1. Revolta populară masivă (fără aceasta nicio manevră a agenturilor străine sau conspiraționiștilor, nu ar fi avut nicio șansă); 2. Lovitura de stat pusă la cale pe 22 decembrie 1989 de echipa Iliescu – Brucan (despre această lovitură de stat a scris excelent jurnalistul Grigore Cartianu, în cărțile ”Sfârșitul Ceușeștilor” și ”Crimele Revoluției și sângeroasa diversiune a kgb-iștilor din FSN”; 3. Conspirația marilor puteri, cu agenturile implicate în urma înțelegerii SUA – URSS de la Malta, pe fondul schimbărilor din Europa centrală și de est. Revoluția Română din 1989 a avut toate aceste ingrediente istoriografice, care o caracterizează ca revoluție: revoltă populară masivă, lovitură de stat și conspirația marilor puteri. Întotdeauna, de când există revoluții în istoria lumii acestea au cuprins cele trei caracteristici: vezi revoluția engleză terminată cu lovitura de stat a lui Cromwell; revoluția americană pusă la cale de o vastă conspirație cu implicații masonice și cu sprijinul Franței și Spaniei; revoluția franceză de la 1789, care a cuprins revolta populară, conspirația aleșilor, implicarea marilor puteri și culminând cu lovitura de stat a lui Napoleon. Însăși revoluția română de la 1848 a fost pusă la cale de ai noștri ”tineri juni” de la Paris, cu implicarea masivă a Franței și cu conspiraționiștii din ”Frăție” conduși de Bălcescu. Exemplele pot continua până la revoluția bolșevică din 1917.

Vorba lu Bălcescu: „Revoluţia generală fu ocazia, iar nu cauza Revoluţiei române. Cauza ei se pierde în zilele veacurilor”. În decembrie 1989, conspiratorii și agenturile marilor puteri nu ar fi avut nicio șansă, dacă poporul român nu ieșea în stradă sătul de dictatură, frig întuneric, foame, comunism, cultul personalității. S-a mai încercat lovituri de stat în 1968, 1980, 1982, 1984 de către sovietici și nu s-a reușit în România. Doar când poporul iese masiv și covârșitor în stradă atunci un regim se schimbă. Desigur că, la orice revoluție există o garnitură de conspiratori, cu sprijinul marilor puteri interesate, care deturnează prin lovitura de stat revolta populară, dar asta nu însemană că nu a fost revoluție. O revoluție schimbă regimul politic, structurile puterii, clasa politică și fundamentele economice. Revoluția din Decembrie 1989 a avut toate ingredientele unei revoluții. Românii care au ieșit cu piepturile goale în fața aparatului de represiune au făcut o revoluție și o schimbare de regim profundă, dincolo de clica lui Iliescu sau de conspiratorii sprijiniți de URSS sau agenturile țărilor vecine și cele occidentale. Cei care mai numesc revoluția română din decembrie 1989 ca ”lovitură de stat”, ”brambureală”, sau ”aglomerarea din decembrie”, pe lângă faptul că nu cunosc lucruri elementare de istorie, jignesc memoria miilor de români care au murit pentru libertate și democrație, precum și pe cele câteva milioane de români care au ieșit în stradă să schimbe în bine situația din țară, dincolo de conspiraționiștii scoși de la naftalină de URSS. Am un prieten care a fost rănit grav la baricada de la Inter din 21 decembrie. El mi-a spus că a ieșit în stradă pentru libertate, nu pentru Iliescu sau URSS. Prin teoria securistă a ”loviturii” de stat din decembrie 1989 (după 22 decembrie 1989 e adevărat asistam la o deturnare parțială a sensului revoluției de clica iliescistă, dar mersul spre democrație și libertate nu mai putea fi oprit), vrea să se umilească din nou poporul român, că nu e în stare să-și croiască prin propria voință soarta țării.

Ionuț Țene