Bartolomeu Valeriu Anania, scriitor şi teolog, a fost mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, Mitropolie înfiinţată în 2006, care a devenit ulterior Mitropolia Clujului, Maramureşului şi Sălajului.
Bartolomeu Anania (din botez Valeriu) s-a născut în localitatea Glăvile, judeţul Vâlcea, la 18 martie 1921. A fost elev al Seminarului Central din Bucureşti (1933-1941).
A intrat în monahism la 2 februarie 1942, la Mănăstirea Antim din Bucureşti, primind numele Bartolomeu. În acelaşi an a fost hirotonit ierodiacon; în peregrinările sale prin ţară, a fost ierodiacon la mănăstirile Polovragi şi Baia de Arieş.
Între anii 1941-1948, a urmat studii superioare de Teologie la Bucureşti, Cluj şi Sibiu; este absolvent al Academiei Teologice „Andreiane” din Sibiu.
A făcut studii incomplete de medicină la Sibiu şi Cluj (1945-1946) şi de muzică instrumentală la Cluj, unde a frecventat şi a participat la cenaclul literar al medicului scriitor şi profesor universitar Victor Papilian.
În iunie 1946, fiind student al Universităţii din Cluj şi preşedinte al Centrului Studenţesc „Petru Maior”, conduce greva studenţească antirevizionistă şi anticomunistă. A urmat un lung şir de arestări.
În perioada iulie-decembrie 1947, a fost stareţ al Mănăstirii Topliţa.
Bartolomeu Anania l-a cunoscut pe patriarhul Justinian (1948-1977) în toamna anului 1948, la Mănăstirea Bistriţa, urmând ca timp de peste 25 de ani să îi fie un colaborator apropiat.
A ocupat funcţiile de intendent al palatului patriarhal (1948-1949), inspector patriarhal pentru învăţământul bisericesc (1949-1950), decan al Centrului de Îndrumare Misionară şi Socială a clerului, la Curtea de Argeş, unde a predat cursuri de istorie bisericească şi omiletică (1951-1952).
În 1958 a fost condamnat politic la 25 de ani de muncă silnică, pentru „uneltire contra ordinei sociale” (www.mitropolia-clujului.ro). A fost închis la Securitate, Jilava, Piteşti şi Aiud şi eliberat după şase ani şi două luni, în 1964, prin decret general de graţiere.
Aflat în detenţie la Aiud, fără nicio posibilitate de a scrie, în perioada anilor 1962-1964 fixează în memorie piesele de teatru „Steaua Zimbrului” şi „Meşterul Manole”, precum şi numeroase poezii, toate însumând peste zece mii de versuri.
Între anii 1964-1965 a fost director al bibliotecii patriarhale.
O perioadă mai lungă, 1965-1976, a funcţionat în cadrul Arhiepiscopiei Misionare Ortodoxe Române din America şi Canada, ca secretar eparhial, consilier cultural, secretar general al Congresului bisericesc, director al Cancelariei eparhiale, director al Departamentului Publicaţiilor, reprezentant al relaţiilor interbisericeşti.
A fost membru în două comisii ale Conferinţei Permanente a Episcopilor Ortodocşi din America de Nord şi de Sud: Comisia Ecumenică şi Comisia de Studii şi Proiecte. Susţine conferinţe în Detroit, Chicago, Windsor şi Honolulu. A fost redactor al revistei şi almanahului „Credinţa” şi al casetei de literatură „Noi”.
La 29 octombrie 1967 a fost hirotonit preot de episcopul Victorin al Americii; ceva mai târziu, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române îi acordă rangul de arhimandrit.
În perioada 1976-1982 a fost directorul Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. În 1982 s-a pensionat şi s-a retras la Mănăstirea Văratec.
Colegiul Electoral Bisericesc l-a ales pe arhimandritul Bartolomeu Anania pentru scaunul de Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului, la 21 ianuarie 1993. A fost hirotonit şi instalat arhiereu la 7 februarie, în Catedrala arhiepiscopală din Cluj-Napoca.
Ca arhiepiscop al Clujului, va urmări şi va lupta pentru dinamizarea activităţii pastorale a clerului şi pentru diversificarea ei în funcţie de cerinţele societăţii, pentru implicarea Bisericii în acţiunile de asistenţă socială organizate, pentru refacerea legăturilor dintre Biserică şi Cultură, pentru îndrumarea expresă a tineretului – de la amvon şi prin diverse întâlniri, pentru dezvoltarea relaţiilor ecumenice practice prin păstrarea identităţii proprii.
În urma hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 4 noiembrie 2005 de înfiinţare a unei Mitropolii la Cluj, iniţiativă validată de Adunarea Naţională Bisericească la 1 martie 2006, Bartolomeu Anania a fost instalat, la 25 martie 2006, de praznicul Bunei Vestiri, de către patriarhul Teoctist (1986-2007), Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului.
Pe linie bisericească a fost distins cu „Crucea patriarhală”, „Ordinul Sfântului Mormânt” al Patriarhiei Ierusalimului, „Ordinul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel” al Patriarhiei Antiohiei.
În anul 2000 i-au fost decernate medalia jubiliară „Mihai Eminescu” şi Ordinul Naţional pentru Merit în grad de Mare Cruce. La 22 noiembrie 2010 a fost ales membru de onoare al Academiei Române.
Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania s-a mutat la cele veşnice, la Cluj-Napoca, la 31 ianuarie 2011.
Valeriu Anania, numele de autor, a debutat editorial în 1966, cu poemul dramatic Mioriţa; volumul apare la Bucureşti, la Editura pentru Literatură, cu o Predoslovie de Tudor Arghezi. În 1978 a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România.
S-a afirmat de tânăr ca poet, prozator, eseist şi dramaturg. Principalele opere: „Mioriţa” (1966, poem dramatic); „Meşterul Manole” (1968, poem dramatic); „Du-te vreme, vino vreme” (1969, poem dramatic); „Steaua zimbrului” (1971, poem dramatic), toate reeditate; „Istorii agrippine” (1976, versuri); „Străinii din Kipukua” (1979, roman); „Rotonda plopilor aprinşi” (1983); „Anamneze” (1984, versuri); „Amintirile peregrinului Apter” (1991, nuvele şi povestiri); „Cerurile Oltului”, eseuri teologice (1990, ed. a II-a, 1998); „Din spumele mării: pagini despre religie şi cultură” (1995); „Pledoarie pentru Biserica neamului meu” (1995); „Apa cea vie a Ortodoxiei. Cuvântări, predici, meditaţii” (2001; ed. a II-a, 2006); „Memorii” (2008, Iaşi); „Cuvinte de învăţătură. Predici” (2009).
Cea mai importantă strădanie a sa o constituie revizuirea întregului text al Sfintei Scripturi în limba română, care a apărut în anul 2001, ca „ediţie jubiliară a Sfântului Sinod”.
NapocaNews
