În 24 ianuarie 1859 s-a produs Unirea Principatelor Române, iar în fruntea Țării Românești a fost ales domnitorul Moldovei, Alexandru Ioan Cuza, transmite Radio Cluj.

Alegerea aceluiași domn în ambele Principate a reprezentat o victorie însemnată a poporului român în lupta sa pentru formarea unui stat național unitar.

Academicianul Ioan Bolovan ne reamintește de acea perioadă și de conjuctura acestui eveniment:

Dacă am rezuma Unirea de la 1859, respectiv dublă alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, mai întâi la 5/01/1859 ca domn al Moldovei la Iași, apoi, după ceva timp, la 24 ianuarie la București, alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Munteniei, al Țării Românești, putem să vedem realizarea acestei uniri într-o formulă pe care eu aș spune trei ”d”: adică prin diplomație, prin democrație și prin demnitate. Diplomația cu ceea ce au făcut imediat după Revoluție, la 1848 principalii lideri care au stat ani buni în străinătate și care apoi și-au continuat în timpul Războiului Crimeei, activitatea lor diplomatică de atragere a sprijinului marilor puteri pentru România. Apoi unirea de la 1859 s-a făcut și în mod democratic. Marile Puteri la Congresul de pace de la Paris s-au hotărât consultarea voinței poporului român în privința viitorului lor și s-au format acele adunări ad-hoc. Ei, în aceste adunări ad-hoc, au fost trimiși deputați în colegiul 4 ai țăranilor liberi și ai țăranilor romi. Al treilea ”d” din formarea României de la 1859 și a României Mari, este demnitate. Românii la 1859 prin domnul ales la Iași, la București, Alexandru Ioan Cuza, au inaugurat în politica românească această atitudine, pe care, din păcate, nu prea o mai vedem în istoria noastră în ultimii 100 și ceva de ani decât, foarte rar, a demnității.

NapocaNews