Aron Pumnul se naște la 27 noiembrie 1818 într-o familie săracă de iobagi transilvăneni, din satul Cuciulata, din apropierea Făgărașului. Își începe studiile abia la vârsta de 14 ani, în cadrul Liceului Romano-Catolic din Odorheiul Secuiesc, continuând la Gimnaziul din Blaj, iar apoi Liceul Episcopal. Finalizează studiile liceale la Liceul Piariștilor din Cluj unde îl va avea coleg pe Avram Iancu precum și pe alți fruntași transilvăneni ai revoluției pașoptiste. Datorită rezultatelor excepționale la învățătură este trimis cu bursă de studiu la Viena unde face temeinice studii în domeniul teologiei, filosofiei, pedagogiei, ligvisticii, literaturii. Aici va înființa Societatea Teologilor Români în 1844, precursoare a Societății Academice „România Jună”, care va organiza Congresul Studențesc de la Putna din 1871 sub coordonarea lui Mihai Eminescu și Ioan Slavici.
Se implică activ în Revoluția de la 1848, unde convoacă prima adunare de la Blaj din data de 30 aprilie 1848, cunoscută și sub numele de Adunarea din Duminica Tomii. După reprimarea Revoluției vor începe anii de pribegie ai marelui profesor. Pleacă în Muntenia, apoi la Cernăuți unde se va și stabili. Transilvania nu o va mai vedea niciodată.
În Bucovina devine un autentic apostol al românismului prin deșteptarea conștiinței naționale a românilor bucovineni. De această perioadă se leagă și prietenia deosebită cu Mihai Eminescu, cei doi apropiidu-se într-o asemenea măsură încât Aron Pumnul a dorit ca după moartea unicului său fiu să îl înfieze pe poet.
Profesorul a însuflețit inimile tinere ale elevilor de la gimnaziul cernăuțean cu o autentică dragoste națională. Acest lucru se vede foarte limpede în opera Luceafărului poeziei românești, chiar dacă nu i-a fost profesor de clasă acestuia din urmă, aspect de altfel foarte important deoarece arată capacitatea sa de profesor și pedagog ilustru ce transmite simțăminte puternice fără a fi – să spunem – în contact direct cu elevii la clasă.
Mai târziu, într-un articol în care îi ia apărarea lui Aron Pumnul, Eminescu schițează imaginea de apostol al deșteptării conștiinței naționale enunțând următoarele: „Persoana asupra căreia aveți bunătatea a face aluziuni atât de delicate, domnul meu, a încetat de mult de a mai fi numai o persoană simplă. Nu mai e muritorul slab… el e personificarea unui principiu, sufletul – nemuritor neapărat – care a dat consistență și conștiință națională maselor și a făcut din ele o națiune.”
Aron Pumnul se stinge din viață la data de 24 ianuarie 1866, la Cernăuți din pricina unei boli de inimă. Marele pedagog rămâne, alături de Mihai Eminescu, un reper al conștiiței noastre naționale.
Din păcate, casa lui din Cernăuți a zăcut în marea nepăsare a autorităților române care timp de 30 de ani au dat din umeri. Într-un răspuns la o solicitare a Ligii Studenților către Ministerul Afacerilor Externe din februarie 2020, ca urmare a constatării situației în care era casa după ce am vizitat-o cu un an înainte, ni s-a spus că renovarea imobilului „reprezintă o prioritate a Guvernului României” și că se caută „soluții optime pentru concretizarea acestui demers”. De 30 de ani! De parcă nu puteau fi „sacrificați” banii din pensii speciale, afaceri cu mașini scumpe sau alte risipe ale banului public.
Din fericire, în 2021, un grup de asociații ale românilor din Cernăuți, cu sprijinul unui om de afaceri, au demarat procesul de renovare a casei. Dăinuirea culturii române se va face doar prin inițiativă privată, pe când cei care au pus mâna pe putere în stat doar își bat joc de educație și cultură.
Liga Studenților Iasi
