Prima statuie publică a Clujului a fost cea a legendarului cioban Donath. Aceasta e o operă barocă din anii 1740, care a stat uitată circa 300 de ani într-o grădină privată. Acum câțiva ani la insistența societății civile și a presei locale statuia ciobanului Donath a fost reamplasată şi restaurată, cu ajutorul municipalităţii locale, în curtea Muzeului Etnografic al Transilvaniei “Romulus Vuia”, secţia în aer liber, de pe Tăietura Turcului, în pădurea legendară Hoia. În jurul edificiului situat pe Dealul Hoia s-a creat o legendă, care a fost interpretată mult timp ca şi motivul principal pentru care a fost construită statuia. Donath, un cioban din Baciu, care îşi păştea oile pe dealul Hoia, ar fi salvat Clujul de un atac turcesc, avertizându-i pe locuitorii urbei că urmează să fie atacaţi, pe la 1660.
Din noroc, un ciobanul care păstorea turma în apropiere, lângă Pădurea Hoia a observat manevrele turcilor care au început să taie dealul argilos şi roşiatic ce lega pădurea de dealurile Cetăţuiei şi şi-a dat seama că oraşul era în pericol. Asemeni eroului de la Marathon, a fugit într-un suflet să ducă vestea clujenilor, după care din cauza emoţiei şi a efortului a murit subit. Clujenii, însă, au atacat oastea turcească şi au reuşit să salveze oraşul. Drept recunoştiinţă pentru sacrificiul făcut de Donath, clujenii i-au ridicat o statuie pe la 1735/1740, conform cercetătorului Nicolae Sabău, pe coasta cu vii a dealului Cetăţuii, acolo unde acesta obişnuia să-şi ducă oile la păscut. Statuia este o superbă operă de artă în stil baroc care a fost recent restaurată de specialişti.
Legenda mai spune că de atunci, în fiecare noapte omul de piatră Donath coboară pentru a se convinge că oraşul este în siguranţă. Îşi umple ulciorul cu apă din Someş şi se reîntoarce la locul lui de veghe.Unii istorici clujeni susţin că Donath era român, deoarece păstorii şi ciobanii, care alimentau cu lapte şi brânză cetatea Cluj făceau parte din etnia majoritară a Ardealului.
În legătură cu această reamplasare şi restaurare a statuii ciobanului Donath, cunoscutul istoric clujean Tudor Sălăgean, directorul Muzeului Etnografic al Transilvaniei „Romulus Vuia” mi-a declarat acum câțiva ani: „Atunci când am propus amplasarea statuii lui Donath la intrarea in Parcul Etnografic, de pe Tăietura Turcului, am avut în vedere doua argumente importante: aceasta locație se află în legătură cu legenda ciobanului Donat (Donath), care pare sa fie mai importanta pentru clujeni decat istoria reală a statuii; noul amplasament asigură acestui monument atât vizibilitate, cat si protectie, intr-un loc nu foarte indepartat de cel inițial. As mai adauga ceva: această statuie nu a fost creată pentru a fi expusă pe una dintre strazile sau într-una dintre pietele orasului. Statuia a fost gandită pentru un spatiu aproape etnografic, așa cum erau pe atunci viile Clujului. Noi vom avea grija sa oferim statuii lui Donath un cadru adecvat.”
Unul dintre cei mai importanți specialiști din istoria artei baroce din Transilvania – Nicolae Sabău – scria că statuia realizată în perioada 1735 – 1740 este cea mai veche din Cluj. Istoricul clujean Tudor Sălăgean atragea atenția în presa locală atenția asupra unui alt fapt istoric important, ce explică și atașamentul mănășturenilor față de statuie. Aceasta a fost realizată la comanda Ordinului Iezuit de la Cluj-Mănăștur și a fost amplasată nu pe teritoriul orașului Cluj, ci pe teritoriul Mănășturului, la nord de Calvaria, pe atunci biserică iezuită!
Conform lui Tudor Sălăgean, privirea ocrotitoare a sfântului se îndrepta înspre Calvaria și înspre satul Mănăștur, de pe culmea dealului pe care se afla în secolul al XVIII-lea. După alungarea iezuiților din Transilvania (1776), statuia a fost uitată de clujeni – care oricum erau și înainte reformați, unitarieni sau luterani.
Ciobanul Donath, care are și nume de stradă în Cluj-Napoca în cartierul Grigorescu, a fost un cioban între legendă și istorie, un personaj de ”Miorița” clujenilor.
Ionuț Țene
