„Ea este Vic. Mi-a fost colegă la Facultatea de Litere din București. Ce pot să vă spun e că frumusețea și puritatea de pe chip o defineau întru totul: era o fată cu un suflet mare, inteligentă, plină de idealuri frumoase, care visa la o Românie normală.” Așa își începe scriitorul și jurnalistul Cezar-Paul Bădescu, pe Facebook, postarea însoțită de fotografia alb-negru a unei fete de o frumusețe și gingășie aparte. Și continuă, sumbru: „Mă întreb cum trebuie să fi fost bărbații care au bătut, torturat și umilit o astfel de fată, care au umplut-o de sânge, au lovit-o până la pierderea cunoștinței și au târât-o de păr, ca pe un animal sacrificat. Se întâmpla în dimineața zilei de 14 iunie 1990, în facultatea noastră, unde au găsit-o minerii conduși de securiști.”
Apoi, aflăm că „Vic e scriitoarea Victoria Pătrașcu, care scrie într-o postare de astăzi: <>” Victoria Pătrașcu, scriitoare originară din zona Vâlcei, pe atunci studentă la Universitatea din București, a fost doar una din victimele represiunii politice comandate de centrul de putere condus de Iliescu, Petre Roman, Voican-Voiculescu și ceilalți. lideri ai FSN. Mult mai mulți decât cei 4 din comunicatul oficial au murit împușcați în noaptea de 13 iunie, iar alții în zilele următoare, ca urmare a loviturilor primite de la mineri, mii de oameni au fost torturați, unii rămânând cu grave sechele pe viață, iar peste 1200 de persoane au fost încarcerate și private de libertate pe motive politice, săptămâni la rând, fiind eliberate în urma intervențiilor cancelariilor occidentale.
„Faptul că România a băgat mizeria mineriadelor sub preș (așa cum a băgat și mizeria Revoluției și multe alte mizerii) ne spune că cei care au venit pe urmă la conducerea țării sunt din același aluat cu ticăloșii de atunci. După cum știm, corb la corb nu scoate ochii”, încheie, trist, scriitorul postarea sa.
Într-adevăr, 13-15 iunie 1990 nu e despre trecut. E despre azi. Și doar la fel de mult ca atunci, am adăuga noi.
F. Dobrescu
