Ei s-au izbit de stele și de gloanțe
De nedreptatea neamului cotropit
Au înălțat flamura din sfintele troițe
Zdrobind cu sete erezii, la infinit
Ei au urcat crestele dreptății demne
Ca să zdrobească hidra de-ndrăciți
Partizani de sfarmă-piatră și sparge-lemne
Născuți din basmele bunicii, cu megaliți
Și când țara a cerut ofrandă jertfei
Ei, Șușmanii s-au ridicat lănci de stâncă
Cetăți de libertate-n Golgota suferinței
Verbele lor aprindeau nădejdea-n luncă
În zilele acelea de legende cu feți-frumoși
Ei sfințeau onoarea, credința și izvorul
De zmeii aduși viclean aici fără strămoși
Ei n-au lăsat steagul roșu să fie Tricolorul
La Dealu Suliții s-au ridicat taince altare
Iar pe Vlădeasa urcă acum un înger liber
La Traniș cei răpuși, frații din iconare
Sunt focuri vii de brad arzând păduri barbare
Haiducii au urcat pe înălțimi celeste oștiri
Printre stejari și jepi, aliați cu sfintele icoane
Pe prispe de schituri scriau albastre crezuri
Cu lacrimi încrustate în versuri de pricesne
Ei ne-au lăsat testamentul bătrânilor geți:
Lumânarea ce stinge noaptea-n iconostase
Spirite vii, speranța, Treimea printre moți
Întâlnirile cu Dochia, munții de tulnicărese
Și mâine se-ntorc, frații de sânge și înălțimi
Copiii noștri nenăscuți, ai gloriosului trecut
Într-o zi țara va fi soare, în raze de heruvimi
Vom bea dintr-un pocal, un Horea renăscut
Partizanii sunt azi profeți rostind eliberarea
În dreapta lui Iancu, Horea, Cloșca și Crișan
Căci mitraliera rugăciunii le-a fost sfințirea
Un neam de Teodor tată, fiu și Avisalon Șușman!
Ionuț Țene
