De când Cain l-a ucis pe fratele său Abel, fiindcă „avea oi mai multe, mândre și cornute”, frații nu se mai opresc din Marea Ură, culminâd acum cu tragicul conflict Israel-Hamas, când în fața ochilor siderați ai lumii se petrece un măcel de neimaginat. Conflictul este vechi și va fi și mai vechi. Biblia e plină de „pilde” comparabile cu măcelăria. Evreii au țintit mereu să fie considerați „poporul ales” și să fie pe post de victime. Dar este vorba despre o autovictimizare. Netanyahu a spus că va rade Hamas de pe fața pământului, iar Biden i-a cerut să respecte „legile războiului”. Și Trump i-a dat de înțeles că trebuie să „îndrepte” lucrurile. Pe de altă parte, evreii cer ajutor necondiționat de la NATO. Se autotvictimizează, fără să se gândeacă că Hamas este creația lor, un produs al felului cum au făcut ei istoria. Această ipostază îi transformă în pomanagii planetei. Trăiesc ca în rai la New York, Londra, Paris sau Berlin. Și au și țara lor, pe pământul Palestinei. Ce mai vor? Uită că „palestinienii” sunt frații lor?! Cum este posibil ca un popor ales, atât de înțelept, să nu rezolve o problemă frățească, dimpotrivă, au extrapolat-o pe toate fronturile, făcând din problema lor o problemă planetară, a întregii omeniri, fiindcă au dus-o la extrem, ajungând să se lupte acum fanatici islamiști cu fanatici atei! Afară de o mână de fundamentaliști, evreii sunt atei.

Nu-mi vine să cred că Iisus a fost evreu. Și Apostolii. Și că toată civilizația noastră este iudeo-creștină!

Ce fac evreii de astăzi? Arată cât de violentă a fost istoria lor, începând cu masascrele descrise în Biblie și culminând cu Holocaustul, despre care se spune că a fost o creație „sionistă”. Dar hitleriștii îi gazau pe evrei în numele lui Dumnezeu, considerând că fac o faptă creștinească. Deci un fenomen tragic, cauzat tot de lipsa lor de unitate. Zic că luptătorii Hamas sunt niște animale. Că acest grup terorist trebuie exterminat. Dar de ce nu domesticit, educat? I-am spus lui Bill de Blassio, dacă vreți să scapați de șobolani, învățați-i pe americani să crească pisici. Unde sunt pisicile evreilor, care ar putea să rezolve problema teroriștilor?

Să ne gândim la filmele despre Holocaust, cum este cel mai titrat dintre ele, Lista lui Schindler, al lui Steven Spielberg, în care se arată cum evreii au făcut negustorie din prizonierat, din viața de lagăr. Dar în The Pianist, The Reader și atâtea alte filme?! Sau în comedia Jakob the Liar, cu Robin Williams în rolul titular?! Ei despre ei. Evreii sunt doar stăpânii industiei cinematografice, la paritate cu industria de armament și automobile. Evreii au oameni înțelepți. Nu NATO sau americanii, care le aruncă dolari din elicopter, ar trebui să rezolve problema fraților care se ucid între ei, ci evreii sunt primii care trebuie să dea o pildă istorică, să găsească o soluție pașnică a conflictului.  Soluția războinică din Biblie a dus omenirea într-o înfundătură. Tot ei trebuie să termine cu Fundătura.

Toată viața am avut prieteni evrei, care mi-au întărit observația că și ei sunt oameni ca toți oamenii, nu sunt „aleși”. Erau și buni, și mai puțin buni. Nu-i uit pe colegii de liceu Moscovici și Nina Bercu/Bercovici, cu familii minunate, de la care am avut multe de învățat. Sau familia Hanagic, evrei armeni, care m-au inițiat în muzica simfonică. La ei acasă am ascultat prima oară muzică de Beethoven, Mozart, Chopin sau Rahmaninov. De la ei am învățat să fac deosebirea dintre Einstein și Eisenstein, că sunt două personalități distincte. Evreii erau oameni superiori, în sensul de cultivați, singurii de la care am avut de învățat ceva. Sigur, am cunoscut și latura cealaltă, a violenței biblice. În armată, am fost coleg de pluton cu poetul evreu Valeriu Oișteanu, care avea pornirea dementă să-i taie cu lama pe cei care nu fac cum spune el. Pe mine m-a „ierat”, fiindcă îi furnizam metafore din patru-cinci substantive sau adjective, pe care el le publica, sub semnătura lui, desigur, în revista lui Miron Radu Paraschivescu, „Povestea vorbii”, de la Craiova. Dar și-a găsit și el nașul. Când a vrut să-l taie pe Filip, cel mai vânjos dintre noi, s-a trezit cu o lovitură care l-a băgat în spital, iar Filip a ajuns la carceră, apoi transferat la o altă unitate.

 

Pe de altă parte, la celălalt capăt războnic, asistăm la fel de stupefiați la conflictul ruso-ucrainean, alți frați cuprinși de Marea Ură. Liiceanu spunea că „Putin nu e nebun”, iar Putin a spus că „Zelenski este nazist”, exact ce a spus și Șoșoacă în parlamentul României. Adică ucrainenii sunt pe rol de Hamas. Act de nebunie, fiindcă nu blochezi o întâlnire istorică pe motive de vendetă politică. De ce nu a declanșat acest act de retrocedare teritorială când Rusia nu declanșase războiul?! Putin a mai spus că Zelenski este evreu și că face de rușine poporul evreu. Putin, pe rol de Israel, ajută Hamas! Cine să mai înțeleagă acest haliș-veriș diystopic?!

Oricum ai lua-o și oricum ai întoarce-o, tot peste evrei dai. Am dedicat o cartea întreagă problemei evreiești – vezi Compendiu de cultură evreiască, în care am analizat tot acest fenomen care înseamnă realitatea în care trăim. De la Cain încoace, lumea crește strâmb. Să spunem Stop. Eu am propus o nouă geneză, fiindcă marea cauză a degradării omenești se datorează primei geneze. O nouă geneză, datorată Omului, va rezolva problema, fiindcă va pleda pentru o civilizație a omului, pentru o utopie posibilă, așa cum funcționează oaza numită Auroville.

Acest conflict Israel-Hamas trebuie să fie capătul civilizației iudeo-creștine, total compromisă, incapabilă de soluții umane. Pe calea „celui mai tare”, omenirea va avea mult de pierdut, până va sucomba. Se vor adeveri viziunile dystopice. Trebuie să ieșim din această înfundătră. UNESCO, cele mai înalte forumuri ale planetei, să se întâlnească și să înțeleagă fundătura în care ne aflăm. E capătul istoriei, al civilizației. Omenirea se poate salva doar pe calea utopiilor religioase, de tip Credința simplă, pe care o practică mănăstirile din Romînia. Și pe această cale, se va putea ajunge la lumea normală în care am vrea să trăim, Lumea II, pe care eu am mai numit-o Civitas Innocentiae.

Ce am scris aici sunt constatări evidente. Pe care orice om obișnuit le poate face. Nu sunt politician sau medic să-i consult pe Netanyahu, Putin sau Zelenski, eu sunt scriitor și observ aceste lucruri ca un scriitor, adică fac din acești „eroi” personaje literare. Mi-e imposibil să cred că poate exista o lume a omului fără umor. Și fără dialog. Și cred că arta oferă adevăratele soluții, cele mai umane, pe care nici politica, nici războiul nu le pot oferi. O lume a artei poate îndrepta strâmbătatea istoriei.

Grid Modorcea