România – anul de gratie 2023. Toata lumea este nemultumită. Toata lumea vrea schimbarea. Toata lumea vrea pedepsirea clasei politice si a conducatorilor. Toata lumea este afectata de griji, lipsuri materiale, de perspectiva sumbra a viitorului lor personal, al famiilor si al tarii implicit. Si lista poate continua….cu acest „refren” bine cunoscut noua cu 33 de ani in urma. România – anul de gratie 1989…copy paste la ceea ce am enumerat anterior.
Atunci printr-o, pentru unii mai naivi – revolutie, pentru altii mai bine informati – lovitura de stat, s-au schimbat „decorurile” si culorile. De la rosu sangeriu s-a trecut la multi-colorism ideologic, cultural si politic. Printr-o fină si subtila manipulare, si atunci ca si acum, s-au „atacat” simptomele, nicidecum cauzele. Cauzele au ramas pe mai departe stăpâne pe metastaza societatii românesti, o societate anesteziata , cu un sistem imunitar grav avariat. Un sistem imunitar tradat din interior, tocmai de serviciile responsabile cu Securitatea acestuia. O Securitate care s-a vandut „virusilor” straini, dornici de a invada si supune corpul tarii.
Iar strainul odata intrat si instalat – fie ca s-a numit bolsevism sau globalism…sau alte -isme, este precum cancerul, adica aproape imposibil de combatut, de eradicat. Strainul avea experienta, pentru ca asa distrusese incet, sistematic si multe alte corpuri – natiune, alte state. Multe chiar din jurul Romaniei. Intai el cultiva nelinistea zilnica, apoi era oprita gandirea si la final era anulat visul. Caci nu degeaba marele nostru poet Radu Gyr spunea, ca „adevaratele înfrangeri, sunt renuntările la vise”. Un popor care viseaza, este un popor liber ! Iar pe strain il interesa cel mai mult sa ucida libertatea! Abia pe urma sa altereze fibra sanatoasă a națiunii, a corpului națiune. Să degenereze structura sufleteasca, un fel de mutație a corpului, a speciei, care azi este in plin proces. Azi lumea este rasturnata pe dos…si culmea in numele dreptatii. Complet virusata, specia natiune a dezvoltat boli autoimune grave – de exemplu un dispret fata de generatiile, sfintii si martirii anteriori sacrificati pe altarul tarii si al credintei crestine, urmata de o mare indiferenta la adresa valorilor, traditiilor si culturii, lasate spre mostenire si pastrare din neam in neam.
Și asa a aparut „omul nou”…De ieri si de azi. Un „om nou” ca si proiectie a viitorului. Nascut din păcat, transmis dintr-o generatie in alta, precum o boala venerica grava, care a ros pe nesimtite centrul demnitatii umane. Omul fara de Dumnezeu, vesnic agitat, nelinistit, programat care se pierde in neantul social si informational care i-a fost pus la dispozitie. Frica fata de autorităti si semeni, precum si spaima accentuata de „corectitudinile politice” ale lumii, ce-l inconjoara din toata partile, i-au creat romanului o cumplita frica de sine. Iar frica de sine a fost dirijata incat ea sa se transforme in – rusinea de sine!
„Omul nou” de azi, golit complet de sine, cauta inutil in afara lui frumosul. În schimb omul crestin, se priveste ca pe cel mai frumos lucru creat de Dumnezeu. Crestinul traieste axat pe chipul lui Dumnezeu si de aceea el cunoaste frica cea buna – de a nu se pierde in lume ! Ne putem curata pe noi si intrega societate doar cu Dumnezeu si prin Dumnezeu…Sau cum frumos spunea marele martir roman Ioan Ianolide, prin intoarcerea la Hristos !
Să privim spre „Sfinții Închisorilor” si să ne ascultam acel instinct interior inca nealterat, sa patrundem în adâncul inimii, unde străinul nu poate intra, deoarece acolo este antidotul – este Învierea si Viața veșnică.
Cristian Ardeleanu