Distribuie articolul

Autorul poeziei Horia  este Aron Cotrus (1891-1961) un mare poet și patriot român, luptator pentru drepturile românilor ardeleni și bănățeni în vremea Austro-Ungariei dar și un aprig luptător împotriva comunismului în perioada interbelică, aderând ca mulți dintre intelectualii români la mișcarea naționalistă a vremii. Născut în jud Sibiu dintr-o familie de preot ortodox, părinții fiind ambii din judetul Alba, a început liceul la Blaj unde din pricina poeziei Tisa a fost forțat de către regimul habsburgic să plece la liceul Andrei Saguna din Brasov.

A studiat la Viena. Ca diplomat sub regimul antonescian, după venirea comuniștilor a rămas în exil în Spania și apoi în USA, unde a și murit.

Recită Lăzarescu Mihail 1926-1989, poeziile fiind recuperate de pe o bandă de magnetofon din anii ’60. In memoria tatalui meu pentru simțirea românească în care m-a crescut de mic, singura garanție a unei peceți și rezistențe identitare atât de necesară mai ales în războiul globalist contemporan. Invățați-i pe copiii voștri astfel de poezii, ca terapie și hrană prin cuvânt adusă sufletului lor românesc. Mai multe detalii despre autor aici: https://www.dacoromania-alba.ro/nr75/…

 

Aron Cotruș

de jos te-ai ridicat drept, pietros, viforos,
pentru moți, pentru cei săraci și goi, pentru toți., și-ai despicat în două istoria,
țăran de cremene, cum n-a fost altul să-ți semene,
Horia!
te-ai desprins aspru din gloată,
cu-obraji supți,
cu ochi crunți,
să lupți
să-nfrunți
din sălbatecii-ți munți: oștile craiului, temniță, roată
vrut-ai să spinteci pe munți, pe văi, largi, netede, slobode căi
pentru-ai tăi, cei mâncați de străini, despuiați
de biruri, de zbiri,
de rele-orânduiri
și uitați
de regi și-mpărați

pân’ la
Bălgrad pe roată, uimind călăi, nemeși, gloată, ți-a bătut neschimbat, sub tundra
săracă, aceeași mare, nenfricată inima româno-
dacă
duhul tău trăiește încă treaz în munți și va trăi dârz cât vor domni peste moți zbiri crunți și mișelnici despoți
uriaș domn,
pe-al adâncurilor noastre sfâșiat somn, pe-al răzmerițelor roșu praznic -mai roși-vei oare vreodat’, năprasnic, acestui neam, viață și istoria -,
tu,
munte, al vrerilor noastre celor mai crunte.
Horia?!

Aron Cotruș