Români din lumea toată uniți într-o simțire,
Veniți să plângem pe acest mormânt duios,
A căruia țărână cu-o nobilă iubire
Acopere cadavrul eroului faimos!
Și curgeți voi pâraie, din vale și din munte,
Zburați voi păsări triste, să plângem ne-ncetat;
C-aicea zace Iancu, acel ce-n lupte crunte,
Trecu prin foc și spadă cu suflet de bărbat.
Viața lui se stinse ca focul unui soare
Ce norii îl acopăr cu-n val întunecat;
Dar numele lui mare, cu inimi arzătoare,
Va fi cu pietate etern tot adorat.
Au n-ați zărit voi cerul vărsând lacrimi amare,
Și n-ați văzut voi munții cum trist priveau în jos,
Când clopotele toate sunau îngropare,
Când mii de inimi calde plângeau așa duios?
Vor trece multe veacuri în cea eternitate,
Cădea-vor multe tronuri zdrobite de popor;
Dar veșnic tot trăi-va în inimi nepătate,
Memoria lui Iancu, martirul salvator!
Ionu Tripa
(Poezia a apărut în revista ”Familia, nr. 40, 1/13 oct. 1872, la Budapesta, la o lună de la înmormântarea lui Avram Iancu de la Țebea. Ionu Tripa a fost poet și culegător de folclor din Ardeal, colaborator al lui Iosif Vulcan, directorul publicației ”Familia”, care l-a debutat pe Mihai Eminescu în 1866. Se observă influența stilului eminsescian în versurile lui Ionu Tripa, posibil ca autorul să fi citit poeziile publicate de Mihai Eminescu, inclusiv poemul ”Ce-ți doresc eu ție dulce Românie, tipărit în revista ”Familia” din 1867 – textul este adaptat normelor gramaticale actuale – Ionuț Țene).
