Să mă iertați că, precum știți, eu sunt mai lipsit de diplomație în chestiuni ce țin de problemele cetății, dar părerea mea este că preoții, monahii și ierarhii care au făcut propagandă pentru vaccinare și NU ȘI-AU CERUT PUBLIC IERTARE nu doar pentru că au propagat o minciună creată de elitele globaliste pentru supunerea lumii, dar pentru nenorocirea pe care au produs-o oamenilor care au avut încredere în cuvântul lor, ar trebui să se lipsească de autoritatea duhovnicească.

Adică pot să cugete despre economie, cultură, sport, despre ce doresc, pot trăi bine și lipsiți de orice îndoieli, dar nu ar mai trebui să aibă fii sau fiice duhovnicești pe care să-i îndrume în viață când s-au dovedit incapabili să vadă o minciună cât Cosmosul de mare. Nu pot să cred că un om care are nu doar o grilă teologică asupra lumii, adică o minimă sensibilitate eshatologică, dar măcar puțin simț critic, nu i-a sărit în ochi impostura, manipularea și teroarea socială prin frica inoculată clipă de clipă.

Repet, ca să nu fiu acuzat pe nedrept de judecată asupra clerului, mai ales că suntem într-un post al bucuriei: sunt și ei oameni care au greșit din diverse motive pe nu stăm să le dezbatem aici. Dar dacă nu și-au cerut PUBLIC IERTARE, mai ales acum când s-a văzut nu doar că totul a fost planificat, dar că sănătatea celor vaccinați a avut de suferit grav, chiar fatal, atunci ar trebui măcar să se retragă din spațiul public. Să nu dea sfaturi duhovnicești.

De la „intelectualii creștini” nu pot avea pretenții, că au alte preocupări: ei vor să schimbe lumea. Grupurile de pe Facebook gen Sinaxa erau grotești; intervențiile lor publice pentru restrângerea totală a drepturilor și libertăților, pentru pașaportul covid, vaccinare forțată, disprețul și oprobiul îndreptat spre IPS Teodosie sau alți ierarhi mărturisitori (nu mă pot abține să nu-i consider jigodii morale și să-mi pară rău de ce vor pătimi din cauza cerbiciei lor) au rămas în panoplia abjecției cu care și-au necinstit neamul. Despre scursurile din presă, chiar nu-mi fac iluzii o secundă că vor recunoaște vreodată public răul făcut.

Clericii au însă o altă misiune și de aceea nu cred că fără pocăință reală, publică (așa cum au făcut și recomandările) în această chestiune fundamentală, pot să mai călăuzească viața unui creștin. Nu mai spun că trebuie să ai mare tupeu ca să fii în continuare „vedetă” media și să te reverși histrionic pe ecrane.

Pe mine mă uimește să văd chiar un stareț din Sf. Munte care a recomandat public nu doar vaccinarea, dar a făcut reclamă în România la Pfizer, că ține neabătut sinaxe și dă sfaturi de viață românilor. Nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase.

Cred că cei asemenea lui, inclusiv ierarhii care s-au făcut goarne ale terorii biomedicale, ar trebui măcar să tacă mulți ani de acum înainte, dacă nu sunt capabili de metanoia.

Iar noi, cei care am rezistat și am denunțat fărădelegea, să nu ne treacă prin cap că am făcut acte de eroism. Ne-am făcut doar datoria de creștini și/sau de cetățeni – vorbesc de cei care sunt deiști sau necredincioși. Mai ales noi, creștinii, să nu care cumva să ne umflăm în pene cu „meritele” noastre, că știm fiecare câte parale facem. Iar Domnul Hristos are un fel foarte didactic în a ne aduce la adevărata dimensiune, atunci când ne credem deasupra celorlalți.

Iulian Capsali