Copilul de țăran sărac, al șaselea la familie, Constantin Brâncuși s-a născut în satul Hobița din Gorj în anul 1876. În satul parcă uitat de lume, din Oltenia profundă, viața unui copil de țăran era o trăire vie în atemporal. Nu întâmplător, Lucian Blaga a scris că ”veșnicia s-a născut la sat”. Înţelepciune creştină inspirată de cultul liturgic ortodox este prezentă, ca motivație existențială şi inspiraţie artistică, în opera sculptorului Constantin Brâncuşi, cântăreț de strană, corist de biserică şi paraclisier de altar, încă din copilărie. Arta lui Brâncuşi, cât şi în reflecţia sa filosofică din aforisme, luminile credinţei creştine ortodoxe nu sunt exprimate sistematic, ci ca un rod al reflecției intime asupra divinității și creației în general. Constantin Brâncuși spunea mereu la Paris prietenilor: „Îl voi aștepta pe Bunul Dumnezeu în atelierul meu”. Într-o profundă cugetare de-a sa, Brâncuși spunea: „Artistul nu e decât o smerită unealtă în mâinile lui Dumnezeu – Creatorul”. Atelierul său de lângă Paris (Impasse Ronsin, 11) era considerat de Constantin Brâncuşi un fel de metoc al Mănăstirii Tismana: „Am deschis o biată filială a (mănăstirii) Tismanei, aici, în Impasse Ronsin, 11”. Obișnuia să spună celor din jur: „Acum sunt foarte aproape de Bunul Dumnezeu. Trebuie doar să-mi întind braţul ca să-L ating”. ”Aforismele lui Brâncuși” editate de scriitorul clujean Constantin Zărnescu în anii 1970 sunt revelatoare pentru spiritul creștin al marelui sculptor. Constantin Brâncuși a murit spovedit și împărtășit în 1957 de către episcopuul român ortodox al Parisului. Nu întâmplător, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a scris și a dedicat articole științifice creștinismului lui Constantin Brâncuși. Puțină lume știe că Preafericitul Daniel a contribuit prin scrierile și acțiunile sale de înaltă ținută intelectuală la adoptarea Legii nr. 305/2015 privind declararea zilei de naștere a marelui sculptor 19 februarie de către parlament, ca Ziua Brâncuși, care se sărbătorește ca o zi națională de către autorități. PF Daniel a fost inspirat în acțiunile sale de cartea ”Aforismele lui Brânncuși” scrisă de scriitorul clujean Constantin Zărnescu, carte de maxime filosofice și creștine ale sculptorului. Brâncuși a înțeles esența vieții ca și taină dumnezeiască și anume: „Arta este altceva decât «redarea» vieții, este transfigurarea ei”. Brâncuși a restaurat pasărea măiastră de pe mormintele vechi ale Olteniei și a reconfigurat porțile maramureșene cu soarel sacru sculptat pe lemn. Brâncuși a scupltat Colaoana Infinitului ca și arborele vieții, dar și c aun stâlp d ebiserică de lemn. ”Constantin Brâncuși a fost, fără îndoială, un artist creștin-ortodox român nu doar botezat în Biserică, ci și un credincios trăitor în interiorul vieții Bisericii” scria Patriarhul Daniel într-un articol din 2015.

Volumul „Brâncuși – sculptor creștin ortodox” scris de Patriarhul Daniel este o capodoperă a înțelegerii vocației creștine a sculptorului modern Constantin Brâncuși, care prin modernitate a esențializat arhetipul românesc. În prefața cărții, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel îl numește pe Constantin Brâncuși „Părintele artei moderne” fiind „un român care s-a înscris în circuitul valorilor universale perene”. Prima ediție a fost publicată în 2013, după ce în prealabil a fost revizuită de autorul ei. Prima fotografie prezentată în carte îl ilustrează pe Constantin Brâncuși în stihar. Sculptorul a fost dascăl la biserica Mavrogheni din Capitală, dar și diacon la o biserică din Craiova. Cartea evidențiază inițiatic prezența spiritualității creștin-ortodoxe în viața și opera lui Constantin Brâncuși, folosind, într-o formă restructurată și îmbogățită, textul prelegerii „Materia sculptată – epifanie a luminii Creatorului. Spiritualitate ortodoxă în opera lui Brâncuși”, susținută de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în data de 14 ianuarie 2006, la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași, după ce i s-a decernat titlul de Doctor Honoris Causa al acestei universități, atunci în calitate de Mitropolit al Moldovei și Bucovinei. Până la analiza Patriarhului Daniel se scria că Brâncuși s-a inspirat din arta africană și cea populară sud-americană în sculpturile sale, dar în realitate sculptura modernă a lui Brâncuși este o interpretarea în piatră, fier și lemn a arhetipului românesc și a spiritului creștin profund, a ancestralității unui popor născut creștin. Trebuie precizat că noțiunea de transfigurare ca finalitate ultimă a omului şi a întregului univers este esenţială pentru teologia şi spiritualitatea Bisericii Ortodoxe, în general, şi pentru arta ei sacră sau iconografie. ”În acest sens, s-a remarcat, chiar de către unii critici sau istorici de artă brâncușieni neteologi, legătura ce există între universul sau viziunea spirituală în icoanele ortodoxe, cu forme alungite, transfigurate, în elevaţie şi comuniune, şi operele lui Brâncuşi, mai ales prima sa sculptură capodoperă, numită de el însuşi – Rugăciunea”, scria PF Daniel. Inclusiv ansamblu de la Târgu Jiu închinat eroilor din primul război mondial este pe orizontală o operă monumentală, care se încheie în verticala veșniciei reprezentată de o biserică ortodoxă ”Sfinții Apostoli”. Reevaluarea operei lui Brâncuși din perspectiva artei sacre și creștine este noua provocare a criticii de artă privind opera celui mai mare sculptor al lumii contemporane, un creștin român practicant.

Ionuț Țene