Distribuie articolul

Duminică seara am participat la Vecernia iertării, momentul când credincioșii își cer iertare unul de la altul în bisericile ortodoxe din România. Se spun rugăciuni și se fac metanii. Începe pregătirea sufletească pentru Postul Mare, un drum de 45 de zile de înfrânare de la mâncarea ”de dulce”, un timp dedicat rugăciunii, înțelegerii aproapelui, iertării și pocăinței în așteptarea înfrigurată a Zilei Învierii Domnului Nostru Iisus Hristos pentru a ne bucura de marele praznic, de Paștile binecuvântate. „Că de veţi ierta oamenilor greşelile lor, ierta-va și vouă Tatăl vostru Cel ceresc; Iar de nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre” (Matei 6,14). Așa începe Evanghelia în Duminica Iertării, din pragul de jos al Postului Mare. Iertarea şi postul sunt două gesturi ale omului, prin care ne regăsim cu Dumnezeu. Iar seara se oficiază de preoți Vecernia iertării, în care credinciosul ortodox se roagă în clarobscurul lumânărilor pentru a se zidi sufletește și a avea putere duhovnicească de a trece, cu râvna rugăciunii și înfrânării, pe calea lungă și plină de ispite a Postului Paștelui. Pe această cale trebuie să pășim învingători în lupta cu firea. Fără starea de rugăciune nu putem intra în spiritul postului.

Postul trebuie să-l acceptăm cu bucurie, nu triști, și așa cum ne-a spus Mântuitorul să nu arătăm că postim, ci să fim veseli și bucuroși de înfrânare pentru a ne prezenta în ziua de Paști cu sufletul curat în fața Tainei Învierii. Doar curați la inimă, prin post și rugăciune, ne putem împărtăși din Trupul și Sângele lui Hristos și ne vom umple de Harul dumnezeiesc, în ziua de Paști care prefigurează o pregustarea a raiului. Postul Pastelui începe, de fapt, de la Vecernia din aceasta Duminică a Izgonirii lui Adam din Rai sau Duminica Iertarii. În perioada aceasta specială, pe lângă înfrânarea de bucate pe bază de proteină de carne, să mergem cât putem de des la biserică, la Liturghie și Vecernie, să citim Biblia, Acatistierul, Psaltirea și să refuzăm să ne ”mâncăm” cu bârfe unul pe celălalt. Vă sfătuiesc la începutul postului să trăiți în Lumina cea adevărată a credinței, ascultând îndemnul Mântuitorului: ”Încă puțină vreme Lumina este cu voi. Umblați cât aveți Lumina, ca să nu vă prindă întunericul. Căci cel ce umblă pe întuneric nu știe unde merge. Cât aveți Lumina, credeți în Lumină, ca să fiți fii ai Luminii. (Ev. Ioan 12, 19-36). În prima săptămână de post în bisericile noastre, la vecernie, se citește canonul mare al lui Andrei Criteanu, care ne întărește duhovnicește. Să participăm la canon.

Începe Postul Mare, deci să mergem în Lumină spre Lumina Învierii, să fim mai buni și curați cu inima, ca să devenim ”Fiii Luminii”. Vă urez un post binecuvântat în pace, liniște și rugăciune și să vă petreceți timpul în starea de har la slujbele de la sfânta biserică. Să parcurgeți calea trecând prin păresimi în Lumina Harului ceresc spre Înviere. E timpul ceresc ca să vă înfrânați de la bucate și să refuzați toate cele rele, iar dacă ați greșit să vă cereți iertare aproapelui. Ieșiți din timpul laic supus stricăciunii greșelilor și păcatelor și intrați cu îndrăzneală în timpul liturgic și ceresc. ”În lume veți avea necazuri, dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea” ne spune Iisus. Să lăsăm deoparte, cât putem, cele lumești și să ne aplecăm cu inima curată spre cele cerești. Scopul vieții nu este stomacul și bogățiile materiale, ci Învierea și Mântuirea. Să devenim Fiii Luminii din viața veșnică. Să mă iertați fraților. Post binecuvântat!

Ionuț Țene