În perioada aceasta de precampanie electorală la alegerile europarlamentare mă amuză absolut toți candidații, de la toate partidele, când vin cu propuneri de reformare și democratizare a Uniunii Europene din interior. Este o iluzie aruncată alegătorilor români suveraniști și nu numai, că un colos confederativ cu capitala centralizată la Bruxelles poate fi reformat din interior, ca să aducă mai multă libertate de decizie cetățenilor și suveranitate statelor membre. Se vând iluzii pentru ca oamenii să voteze candidați, de fapt aceștia se duc pentru beneficii imediate: funcții bine plătite, bani, lobby și putere economică. Unii vor mai mult: politica de a se implementa interesele marilor companii multinaționale și a se satisface interesele statelor conducătoare ale Uniunii, în special Germania, Franța, Olanda sau Austria, care ne-a tras-o la mare artă de ticăloșie ”democratică, dar nu pentru căței” cu Schengen-ul. Este o ipocrizie să se vândă iluzii că un supra-stat federativ poate fi reformat și democratizat din interior. De fapt, e o minciună. Niciodată în istorie un imperiu, o federație sau o confederație nu s-a putut reforma și democratiza din interior. S-a încercat iluzia asta cu Mihail Gorbaciov în Uniunea Sovietică și s-a prăbușit șandramaua federativă construită pe ideologie și teze propagandistice, așa cum din păcate este construită sub altă formă edulcorată mși Uniunea Europeană, dar care oferă iluzia unei mai mari democrații. Bruxellul, ca și Moscova sovietică, nu va permite niciodată o reformă din interior pentru libertățile cetățenilor și o mai mare suveranitate a statelor componente. Centrul nu dă niciodată putere periferiei. Dimpotrivă, șurubul politic, economic și ideologic se va strânge și mai puternic așa cum s-a întâmplat de-a lungul istoriei în orice stat imperial confederativ. Uniunea Europeană este o încercare de unitate a continentului după modelul istoric al imperiului roman, al sfântului imperiu roman de națiune germană sau al Europei napoleoniene. De când s-a înființat în 1951 prin tratatul de la Paris sau prin Tratatul de la Roma din 1957, ca și Comunitate a Cărbunelui și Oțelului, întotdeauna această federație europeană s-a extins și centralizat: de la cetățenia comună la constituția comună a Tratatului de la Lisabona, de la apărarea comună la politica externă unitară, care se încearcă acum să se impelmenteze. Cine crede că europarlamentarii noi vor reforma din interior o uniune confederativă se înșeală pe ei și mai ales pe poporul care îi reprezintă și îi votează. Politica centralistă de apărare, politica externă comună, politică agricolă unitară, ”green deal-ul” și implementarea tuturor ideologiilor woke sau LGBT, la fel ca și recenta aprobare a dreptului la avort, se va continua și cu mai multă fervoare. Bruxelul funcționăresc al oligarhiei va conduce cu o mână de fier Uniunea Europeană, iar țările vor deveni treptat doar un fel de regiuni sau județe ale acestei federații confederative care se construiește pentru a fi o pondere la menghina ruso-americană.

Imigrația va continua și se va dubla la fel ca în Italia lui Georgia Meloni, care a venit la putere pe demagogia stopării imigrației. În realitate prim-ministra italiancă nu a fost în stare, nu să stopeze imigrația ilegală, ci pe vremea guvernului ei aceasta s-a dublat. Orice imperiu sau stat confederativ are o politică centralistă și o ideologie sau propagandă proprie care stopează diferențele și anihilează suveranitatea popoarelor. Principiul acesta nu este inventat odată cu URSS sau Uniunea Europeană, ci de când au apărut într-o formă sau alta imperiile pe pământ. Ar trebui ca acei candidați europarlamentari să nu mai vindă iluzii popoarelor despre o reformă din interior și despre libertăți sau suvernități naționale într-un supra-stat care anihilează de fapt orice încercare centrifugă. Se merge de fapt la Bruxelles pentru, bani, interese și lobby, e adevărat și pentru anumite facilități de grup național. Un simplu telefon de intervenție al unui europarlamentar la un comisar european pentru o mare companie poate aduce artizanului binevoitor o șpagă de 20 de mii de euro. Așa se vorbește pe holurile parlamentului european. Uniunea Europeană e doar un spațiu politico-economic și ideologic pentru satisfacerea unor interese de grup sau transnaționale, care permite mărfurilor și oamenilor o liberă circulație (mai puțini românii și bulgarii). Astfel, U.E. se va centraliza și mai mult în viitorii ani într-un ”melting people”, cu o conducere unitară și controlată de la centrul bruxellez. Această Uniune Europeană are tot interesul ca centrele suverane și libertățile popoarelor să dispară pentru că orice supra-stat, care își vede propriile interese pentru o elită oligarhică, politică, economică și ideologică – are această intenție. Europa cu două viteze este esența U.E. Câteva țări sunt capul conducător, iar restul țărilor o periferie care execută ordinele centrului.  Cine încearcă să reformeze U.E, ori vinde iluzii ori vrea să o distrugă. Desigur există și candidați europalamentari, care candidând la un fotoliu de la parlamentul european cred sincer că se poate reforma UE, dar asta nu înseamnă că nu e tot o iluzie intenția. În acest supra-stat, țările mici ca România, Letonia, Portugalia, Cehia sau Ungaria vor fi doar un fel de județe la cheremul centrului oligarhic și al unor state puternice care controlează cu o mână de fier UE: Germania, Olanda, Austria sau Franța. Deci U.E. nu va permite mai multă democrație, astfel se va prăbuși la fel ca fosta URSS. De aceea pentru români de multe ori deciziile Bruxellului par un diktat. În istorie, românii au iubit întotdeauna libertatea, credința și suveranitatea dincolo de interelele marilor imperii. Azi suntem o țară, încă cu atribute firave de suveranitate, sperăm ca mâine să nu devenim un simplu județ în cadrul U.E., cu populații dislocate și controlate de ideologie. În istorie imperiile confederative au anihilat popoarele. O contrapondere la disoluție azi este educația națională, biserica, cultivarea spiritului de libertate și luciditatea patriotică a formatorilor de opinie. De aici se poate reconstrui națiunea română în Europa.

Ionuț Țene