La 1815, mitropolitul Gavriil Bănulescu Bodoni, proaspăt instalat mitropolit al Chişinăului de către Imperiul Rus (care răpise românilor Basarabia în 1812), tipăreşte un Liturghier în care pare să nu cunoască expresia „limba moldovenească” atît de dragă pro-ruşilor, ci exclusiv „limba rumânească” şi a vorbi „rumâneşte”. Cuvintele sînt subliniate cu roşu în imaginile acestei postări, spre lămurire.
„Drept aceea de trebuință am socotit a arăta aicea de obște la toți, iară mai ales Preoților carii slujesc în limba RUMÂNEASCĂ, că aflând într-aciastă Liturghie oareși care cuvinte într-alt chip tălmăcite, nu precum să află în cele mai denainte RUMÂNEȘTE tipărite Liturghii, să nu se mire de aciasta, nici să socotească a fi greșală, ci mai vârtos să știe, că iaste îndreptare celor mai înainte făcute grașale: pentru că noi n-am socotit cu cuviință a urma greșalelor, ce le-au făcut alți tălmăcitori, ori pentru neștiința limbii, sau pentru necunoștința tâlcuirii Dumnezeești Liturghii, ori siindu-să a schimba vechile greșale metahirisite de atâta mulțime de vreme.”
Preotul Maxim Melinti
