Sfinții Închisorilor nu sunt omagiați în parlamentul României. În data de 14 mai este celebrată Ziua naţională de cinstire a martirilor din temniţele comuniste. Sunt comemorate evenimentele petrecute în noaptea de 14 spre 15 mai 1948, când au fost arestaţi numeroşi tineri, intelectuali, români care s-au opus regimului comunist.

Această zi a fost instituită prin Legea nr. 127/2017. În 14 mai se organizează comemorări oficiale, depuneri de coroane şi manifestări specifice pentru cinstirea memoriei acestor martiri.

În data de 14 mai 1948, „au fost arestaţi de către regimul comunist marea majoritate a tinerilor, a intelectualilor, a multor români, care, prin exemplul de neascultare şi reală libertate exprimată în faţa regimului dictatorial ateu, au pătimit asemenea primilor creştini. (…)

În acea noapte de 14 spre 15 mai 1948 au fost arestaţi peste 10.000 de tineri, anchetaţi, ulterior condamnaţi şi repartizaţi în puşcăriile unde urma să execute fiecare condamnarea”, potrivit www.cdep.ro.

Printre cei care au pătimit în temniţe se numără personalităţi, precum:

părintele Nicolae Steinhardt, părintele Daniil Sandu Tudor, părintele Arsenie Boca, părintele Ioan Iovan, părintele Dumitru Stăniloae, părintele Arsenie Papacioc, părintele Sofian Boghiu, părintele Gheorghe-Calciu Dumitreasa, părintele Iustin Pârvu
pastorul Richard Wurmbrand, episcopul greco-catolic Iuliu Hosu, părintele greco-catolic Tertulian Langa,
avocatul şi politicianul Aurelian Bentoiu, politicianul Iuliu Maniu, poetul Radu Gyr, filosoful şi economistul Mircea Vulcănescu
chimistul şi fizicianul George Manu, dar şi mulţi alţi tineri pătimitori în timpul regimului opresiv comunist.
Printre închisorile comuniste în care au fost închişi pentru o perioadă de timp sau în care şi-au pierdut viaţa numeroşi deţinuţi politici se numără:

Piteşti, Gherla, Aiud, Târgu Ocna, Sighet, Râmnicu Sărat, Arad, Jilava, Văcăreşti.

Închisoarea de la Sighet este, în prezent, un cunoscut memorial al victimelor comunismului, potrivit Agerpres.

14 mai, Ziua naţională de cinstire a martirilor din temniţele comuniste. ”Calvarul Aiudului”. În memoria martirilor din închisoarea de la Aiud şi din alte temniţe ale regimului opresiv comunist a fost ridicat Monumentul marilor eroi ai neamului românesc numit ”Calvarul Aiudului”. Acesta a fost construit în sud-vestul oraşului Aiud pe locul cunoscut sub numele „Râpa Robilor”, în perioada 28 octombrie 1992 – 14 septembrie 1999.

Lucrarea îi înfăţişează pe martiri în chip de cruci, ducând în spate crucea neamului românesc. Are o înălţime de 18 metri, o lăţime de 6 metri şi o lungime de 27 de metri. Numele celor morţi au fost săpate în piatră pentru a aminti peste veacuri jertfa lor pentru neamul românesc.

În anul 2000, la Aiud a fost sfinţit Paraclisul de către arhiepiscopul Bartolomeu Anania, devenit mai târziu mitropolit al Clujului, fost deţinut al închisorii Aiud.

La intrarea în Paraclis, este scris mesajul: „Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este Împărăţia Cerurilor” (Matei 5, 10). Monumentul găzduieşte o icoană unicat a Maicii Domnului cu mâinile înălţate în rugăciune pentru cei care l-au mărturisit pe Hristos în temniţele comuniste. Prin grija părintelui arhimandrit Iustin Pârvu, şi cu binecuvântarea mitropolitului Andrei Andreicuţ, a fost ridicat în acest loc Schitul Înălţarea Sfintei Cruci pentru pomenirea tuturor martirilor neamului românesc.

Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei de la Sighet a fost iniţiat, în 1992, de poeta Ana Blandiana, în calitatea sa la acel moment de preşedinte al Alianţei Civice. A fost realizat în următorul deceniu împreună cu soţul său, scriitorul Romulus Rusan, având alături o echipă de istorici, arhitecţi, constructori şi designeri, potrivit portalului http://www.memorialsighet.ro/.

Situat în extremitatea nordică a României, Memorialul are drept scop reconstituirea şi păstrarea memoriei unor popoare, în special a celui român, ”cărora timp de jumătate de secol le-a fost indusă în conştiinţă o istorie falsă”. Consiliul Europei a declarat, în anul 1998, Memorialul de la Sighet drept unul dintre principalele locuri de păstrare a memoriei continentului european.

„În fiecare an, pe 14 mai, privim cu recunoştinţă către toţi cei care au suferit şi pierit în închisorile comuniste pentru curajul de a se opune regimului represiv, către cei care şi-au pierdut libertatea fizică, dar niciodată pe cea de gândire. Ziua de 14 mai 1948 a marcat cel mai mare val de arestări politice din istoria României şi, totodată, începutul unei perioade în care exprimarea liberă şi căutarea adevărului au fost plătite cu cel mai înalt preţ. Au urmat ani de persecuţie, suferinţă, închisoare şi chiar moarte pentru ‘crima’ de a apăra valorile, idealurile şi credinţa în valorile democratice.

Gulagul românesc a însemnat distrugerea clasei politice interbelice, epurarea intelectualităţii anti-regim. Represiunea din perioada comunistă a reprezentat o lovitură profundă dată societăţii româneşti, cu efecte adânci, care se resimt din plin şi astăzi”, conform www.iiccmer.ro.