Icoana sfinților români mărturisitori și mucenici din temnițele comuniste se află la închinare la Mănăstirea Petru Vodă, căreia Mănăstirea Vatopedi din Sfîntul Munte Athos i-a dăruit-o cu ocazia împlinirii a 25 de ani de la primul hram al mănăstirii (foto). Mănăstirea Petru Vodă, ctitorită de Cuviosul Părinte Justin Pârvu, a fost „înălțată pentru comemorarea tuturor celor ce s-au jertfit în temnițele comuniste, știuți și neștiuți, pentru păstrarea ființei naționale românești și a credinței strămoșești nealterate, precum și pentru pomenirea tuturor eroilor neamului căzuți în toate timpurile și locurile” (conform cuvântului ctitorului la sfințirea bisericii mănăstirii, publicat de monahul Filotheu Bălan).

Astăzi, când se pune din nou problema limitării grave a libertății noastre, trebuie să căutăm spre modelele exemplare ale românilor. Istoria românilor e supusă unui proces de lichidare, afirma de curând un reputat istoric. Marii domnitori, voievozii și eroii noștri sunt supuși unui amplu demers de demitizare, conceput de intelectualii-anexă unor rețele care țintesc des-ființarea reperelor noastre fundamentale, a celor care știu că cine controlează trecutul, controlează viitorul. Cum ei controlează prezentul, controlează și trecutul. Uitați-vă numai la uriașul arsenal care este aruncat în luptă pentru confiscarea și falsificarea gravă a sensurilor și simbolurilor autentice ale rezistenței românești anticomuniste. Intelectuali fără operă, descendenți ai rețelelor Kominternului, condamnă regimul comunist din România, încercând să acopere crimele fizice și spirituale pe care regimul ateo-comunist le-a comis asupra poporului român. Urmașii ilegaliștilor comuniști, odraslele ofițerilor sovietici care au impus comunismul cu tancurile, dizidenți de operetă, creați de biroul de cadre al Partidului Comunist Român, foști activiști notorii lipsiți de orice merite profesionale populează diversele comisii pentru condamnarea dictaturii comuniste sau institute pentru studierea crimelor comuniste. Edificator este că nicio personalitate marcantă din lumea foștilor deținuți politic sau a luptătorilor cu arma în mână împotriva comunismului nu a fost invitată să facă parte din aceste instituții suculent subvenționate de la bugetul de stat.

În ultimul timp, uzurpatorii confiscă până și locurile sacre ale suferinței românești: închisorile comuniste, în care s-au jertfit și au mărturisit înaintașii noștri. Care sunt consecințele? Extrem de grave. Cercetați rapoartele și studiile acestor piloți orbi, cum i-ar fi numit Mircea Eliade, și veți vedea cum este tratată rezistența creștină a românilor la acest experiment cumplit care a fost comunismul. Vă asigur că nu veți afla nimic despre reeducarea satanică exercitată în închisoarea de la Pitești asupra studenților creștini, care urmărea în final renegarea Mântuitorului Hrisos de către acești tineri. Nu veți afla nimic despre crezurile și idealurile studenților, militarilor sau țăranilor care au luptat în munți, cu arma în mână, pentru a arăta lumii că exista un colț din pământul românesc care nu-și plecase capul de bunăvoie în fața comuniștilor, cu credința că jertfa lor le va permite românilor să pășească cu fruntea sus pe acest pământ, după cum mărturisea Ion Gavrilă Ogoranu, legendarul lider al grupului de luptători din Munții Făgărașului. Nu veți afla nimic despre rezistența țăranească (majoritatea țăranilor nu înțelegeau că milostenia creștină, această mare virtute creștină, ajunsese o infracțiune). Dar, mai ales, nu veți afla nimic despre rezistența ortodoxă, mucenicia și sfințenia mirenilor, preoților sau monahilor din temnițele comuniste. De ce nu trebuie să știm nimic despre cei care prin cuvântul, dar mai ales prin faptele lor, ne duc cu gândul la icoana întâilor creștini? Cei care rugându-se au vărsat lacrimi sfinte pentru neamul românesc trebuie uitați, interziși „pă spațiul public”, conform noilor comisari de la Institutul Elie Wiesel. Pentru a nu deveni imbold sau model pentru noi. Resursele de putere ale acestui neam trebuie întinate. Și atunci pun etichete. Îi acuză că au făcut politică. Omit să spună că țelul politicii lor a fost apărarea credinței creștine. Sfântul închisorilor, așa cum l-a numit Părintele Nicolae de la Rohia pe Valeriu Gafencu, înainte de moarte mărturisea că nu regretă activitatea sa în cadrul Frățiilor de Cruce, dar că regretă că nu a purtat toată viața cămașa lui Hristos. Mântuirea personală și a neamului românesc a fost țelul lor. Și au demonstrat-o cu prisosință Părinții Justin Pârvu, Arsenie Papacioc, Adrian Făgețeanu, Liviu Brânzaș, dar și mirenii Ioan Ianolide, Virgil Maxim, Costache Oprișan, Aspazia Oțel Petrescu și atâția alții. Nemaivorbind că alții, cum ar fi Părintele Arsenie Boca, Părintele Ioan Iovan, Părintele Daniil Sandu Tudor, Părintele Dumitru Stăniloae sau Mircea Vulcănescu, care, deși nu au făcut niciodată politică partizană, sunt acuzați de legionarism. Și sunt din nou condamnați. Dar, indiferent ce urzesc vrăjmașii, lucrarea lui Dumnezeu nu poate fi tăinuită. Ea se arată cu întreaga ei forță. Jertfele celor din închisori ne-au arătat că harul lui Dumnezeu lucrează în neamul românesc și în Biserică. „Nicio jertfă n-a fost zadarnică. Ea a rodit”, ne-a asigurat memorialista și sfânta închisorilor comuniste, Aspazia Oțel Petrescu.

Florin Palas – Sursa: ActiveNews