La Paști, creștinii își urează cu bucurie în suflet cunoscuta orație devenită tradițională: ”Hristos a Înviat!” Urarea este străveche și evanghelică, dar pentru bunul creștin Învierea Domnului Nostru Iisus Hristos nu este doar un fapt istoric, o pericopă evanghelică sau o expresie teologică, ci prezența ”Căii, Adevărului și Vieții”, a Sfintei Treimi în mersul istoric al umanității. La prima vedere, urarea ”Hristos a Înviat” este un dat la trecut, un eveniment istoric și ceresc în același timp. Creștinii, la fel ca mironosițele din dimineața de Paști la mormântul desigilat al Mântuitorului și ca apostolii ascunși în case de frica iudeilor, își transmit o informație care ne bucură și cutremură în același timp: ”Hristos a înviat”. Apostolii și primii creștini au transmis vestea cea bună, că Hristos ”cu moarte pre moarte călcând” a învins moartea și a adus speranța vieții veșnice. Și totuși, pentru creștini urarea ”Hristos a Înviat” este mai mult decât un mesaj care atestă un fapt istoric, că Mântuitorul după ce a fost judecat pe nedrept și crucificat pe muntele Golgotei din Ierusalim a ”Înviat a treia zi după Scripturi” – așa cum ne transmite Crezul.
Ceea ce s-a întâmplat istoric acum 2000 de ani în Țara Sfântă cu Iisus, nu este doar un fapt istoric și o mărturie de pericopă evanghelică la verbul trecut, ci o întâmplare vie, la timpul prezent, care se desfășoară în calendarul bisericesc, în fiecare an de Sfintele Paști. ”Hristos a Înviat” nu este un moment zguduitor cu verbul la timpul trecut, ci reprezintă o acțiune tainică, trainică și vie a voinței lui Dumnezeu la timpul prezent. ”Hristos Învie” în fiecare an, de 2000 de ani, pentru creștini în calendarul hristocentric al restaurării Omului în Creație. De Sfintele Paști vestea bună a Învierii Domnului Nostru Iisus Hristos se transmite pentru fiecare creștin și pentru fiecare generație umană în fiecare an până la înfricoșătoarea Judecată de Apoi. În Noaptea de Înviere, creștinul participă cu bucurie, cutremur și speranță la slujba Învierii de la biserică, devenind martor activ la momentul tainic al Învieriii Domnului. Credincioșii asistă cu mare cutremur sufletesc și cu speranța mântuirii în așteptarea înfrigurată a Judecății de Apoi pentru dobândirea vieții veșnice prin Hristos. Ca urmare, pentru creștin urarea ”Hristos a Înviat” este un dat actual, un predicat din timpul prezent.
”Hristos Învie” pentru fiecare creștin dincolo de trecut și prezent pentru mântuirea noastră. Învierea Domnului este o mărturie a vieții veșnice, că Hristos a învins moartea pentru noi păcătoșii, care trăim fiecare zi de Paști, cu tremur, bucurie și credință momentul tainic al Învierii Domnului. Prin Hristos și doar prin El umanitatea a învins moartea, iar viața a devenit biruitoare. De aceea, urarea pentru Sfintele Paști este corect să o spunem în inimă, cu tăria credinței și puterea iubirii: ”Hristos Învie”, fiind mărturia pentru fiecare generație și pentru umanitate, că suntem parte a Creației Tatălui Ceresc și dovadă a veșniciei vieții întru Hrisos cel viu care trăiește printre noi, pentru noi și întru noi. Sacrificiul Mântuitorului este peren, izbăvitor și mântuitor. Urarea ”Hristos a Înviat”, noi, creștinii, o rostim astfel cu tărie și cu inima primenită de dragostea față de Fiul Tatălui Ceresc, în fiecare zi luminată a Sifintelor Sărbători de Paști, cu gândul la timpul prezent! Urarea este un verb al Vieții veșnice.Amin!
Ionuț Țene
