Preotul Stelian Tofană, specialist în Studiul biblic şi exegetic al Noului Testament, a avut duminica trecută, la Catedrala din Cluj-Napoca, o predică ce poate fi considerată ghid de reflecție în Săptămâna Pătimirilor.

Părintele profesor a relatat evenimentele fiecărei zile și a propus cum să ne raportăm personal la acestea, pentru edificare duhovnicească.

Pentru luni, după praznicul Intrării Domnului în Ierusalim, sfinția sa a îndemnat să reflectăm: „Oare Biserica lui Dumnezeu este pentru mine o casă de rugăciune? De câte ori am intrat în ea, cât timp am petrecut din anul acesta, din viața mea, din luna aceasta în casa lui Dumnezeu?”.

„Nu voi da răspuns la întrebări, sunt întrebări de reflecție la care fiecare dintre noi să ne răspundem”, a anunțat din început clericul.

Marți, evocând blestemarea smochinului, Pr. Stelian Tofană a recomandat să reflectăm la puterea credinței: „Avem atât de multe lucruri în sufletul nostru, cât munții de mari și grele. Marți să reflectăm că le putem înlătura – orice suferință, orice boală, orice neajuns, dacă apelăm la forța din noi, care este credința”.

Autenticitate

Mergând pe firul Săptămânii Mari, părintele a evocat pentru ziua de miercuri „asprul rechizitoriu făcut de Hristos șefilor poporului evreu” și a propus să reflectăm, de dimineață până seara și de la cel mai mic până la cel mai mare, la autenticitate: „La nevoia sincerității, la curăția noastră, la cât de important este să ai autoritatea venită din autenticitatea vieții tale și a mesajului pe care îl transmiți și nu din autoritatea și puterea pe care postul și funcția ți-o dă”.

„Să recunoască în noi, absolut toți cei din jurul nostru, că suntem autentici, că nu suntem dubli, că nu suntem fățarnici și că este cuvântul nostru care trebuie să fie da, da și care trebuie să fie nu, nu. În ziua de miercuri la asta să reflectăm: cât de sinceri suntem cu cei de lângă noi, cât de autentici suntem în ceea ce spunem, cât de corect și drept suntem în relație cu cel de lângă noi”.

Nu suntem un alter Iuda?

Pentru Joia Mare, părintele Tofană a îndemnat să contemplăm marele dar al Euharistiei, dar și să ne întrebăm ce suntem noi în raport cu Hristos – lumina lumii:

„Oare noi nu suntem un fiu al întunericului prin ceea ce facem? Oare noi nu cumva îl vindem pe Iisus și îl trădăm și noi prin ceea ce facem și prin modul în care ne comportăm? Nu suntem un alter Iuda personificat? Și nu cumva, atenție la acest lucru, nu cumva după ce ne întâlnim cu Hristos – lumina, chiar din fața Lui, ieșim afară într-un întuneric al vieții, al negării, acolo unde ne risipim pentru totdeauna?”.

„Tabloul patimilor”

Ajungând la Vinerea Pătimirilor, preotul a avut o recomandare pe cât de ludică pe atât de profundă: Să zugrăvim tabloul pătimirilor și să ne identificăm un loc în acesta.

„Să-ți găsești un loc și să te pictezi și pe tine. Ai atâta scene în care te poți picta: în mulțimea care strigă: «Răstignește-L!», între martorii mincinoși care au venit cu mărturie falsă la Caiafa, în persoana lui Pilat, în persoana celor care-L batjocoreau, în mulțimea aceea care l-a ales pe Baraba și nu pe Iisus, între tâlhari, de-a dreapta și de-a stânga crucii, unde vrei tu, unde tu te regăsești în raport cu Iisus, pune-te și pe tine”.

Sunt convins că toți ne vom pune undeva într-o margine a tabloului de jos, acolo unde nu-i nimeni, care nu intră nici o scenă din cele amintite, a spus Pr. Tofană și a îndemnat din nou la reflecție, întorcându-ne în noi înșine:

„Acolo este oare adevăratul meu loc, unde eu m-am pus? Sau printre trădători, printre cei care-l chinuie și-l lovesc pe Iisus, printre falsele mărturii? Printre cei care strigă «Răstignește-L!»? Poate chiar cei cu care Iisus a făcut o minune? Și cu tine a făcut minune, iubite creștine. Și cu mine. Și încă cât? Nu una, nu una a făcut cu fiecare dintre noi, ci mult mai multe”.

Zăcem în mormânt

În final, pentru sâmbătă, când Hristos se află în mormânt, sfinția sa a întrebat: „Nu cumva, și eu și tu, prin felul în care ne ducem viața, zăcem în mormânt? Nu cumva viața noastră, a mea și a ta, este un adevărat mormânt, fără relație cu nimeni, fără lumină, întuneric și foarte singur?”.

Ascultă cuvântul integral, la Radio Renașterea.