Distribuie articolul
Nu ne va mai fi de mare mirare când, peste nu mulți ani, vom vedea Ucraina că fiind, de fapt, dar și într-un soi „de jure” al noii doctrine militare războinice a UE, în spatele liniilor inamice… Ba, mai mult, să nu ne surprindă, într-un viitor aproape cât ziua de mâine, că acesta va fi chiar singura țară „UE” din spatele liniilor de front… Singura entitate bine protejată într-un soi de autonomie de război… Pentru că războiul de mâine, hibrid, ageografic, nu va mai avea nici o legătură cu frontierele terestre, cu mărșăluirile așa cum le știam din ultimele mari conflagrații. Și sunt tot mai numeroase și evidente semnalele (poate chiar mesaje, nu?!) că, în vreme ce toată Europa se militarizează și devine o provocare de război, prin cele 29 – minus una – declarații de război la adresa Rusiei, în Ucraina se pregătește altceva. Și poate se va ajunge chiar că acolo să avem cel mai sigur teritoriu „european”… Cel mai bine apărat… Unde nu doar ucrainienii fugiți de război vor voi să se întoarcă, dar și populații întregi ale Europei. Inclusiv acelea care sunt sfătuite astăzi de guvernele lor, nu să mărșăluiască pentru pace, nu să voteze liderii pacifiști, ci să-și facă adăposturi… În beciuri, în curți, în casa scărilor…Și sunt semnale în acest sens pentru că nu construiești fabrici de armament și muniție pe linia frontului… Or, faptul că Germania își mută, nu doar liniile de producție, ci fabrici întregi în cel mai riscant loc de astăzi, dar nu și de mâine, în Ucraina, arată o evidentă repoziționare de logistică și doctrină militară. În plus, faptul că Franța și alte state înființează în Ucraina centre de instrucție completează un tablou al zilei de mâine în care Kievul va avea un statut tot mai special. Și va ajunge cel mai bine protejat grație sistemelor de apărare pe care Europa nu le donează, nu le cedează, ci de care se debarasează la propriu, o dată cu propria-i apărare. Asta în vreme ce țările „extrase” la ordin din această umbrelă de apărare scump plătită vor avea un alt rost. Al furnizării cărnii de tun, o altfel de carne de tun, dar tot moarte însemnând, la ele acasă și nu la mii de kilometri distanță. La ele acasă, acolo unde va fi dus războiul Europei cu Rusia. Al celor 29 de țări (minus una) din Europa… Al celor 27 de astăzi, plus Moldova și Ucraina de mâine-poimâine, dar, în cele din urmă fără Kievul pus în lesa de asmuțire…

Pentru că Ucraina va rămâne cu un singur risc. Clasic, ageografic. Vecinătatea teritorială cu rușii. Dar fără vulnerabilități interne de tip hibrid. Căci nu va mai avea colectivități semnificative de ruși, ca structuri de înmagazinare și generare a fel și fel de provocări ale războiului modern, în vreme ce, în Europa, lucrurile par a se așeza cu totul altfel. Inclusiv în zonele în care rușii se mută de doi ani încoace. Și vom fi noi vizați de aceste mișcări de altfel de trupe. Căci, după ce actuala migrație a rușilor în nordul Bulgariei va căpăta conturul de colectivitate, și apoi minoritate, vom constata că nu de faptul că rușii vor coborî la Gurile Dunării trebuia să ne temem, ci de poziționarea lor (prin cumpărarea de case și terenuri) în nordul Bulgariei, prinzându-ne într-o atât de posibilă menghină (istorică) căreia nu i-a lipsit acest clește de la sud, doar că nu era foarte ascuțit…

Cezar Adonis MihalacheNatiunea