Distribuie articolul

În luna iunie, a anului 1936, atunci când era elev la liceul „Andrei Șagunaˮ, din Brașov, tânărul poet Ștefan Baciu, a publicat la Oradea, la Editura revistei „Familiaˮ, volumul de versuri „Poeme de dragosteˮ. Era al doilea volum, după debutul său în literatura română, din 1935, cu volumul „Poemele poetului tânărˮ, apărut la Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol al II-leaˮ, pentru care a fost distins cu Premiul scriitorilor tineri, al Fundațiilor Regale și Premiul Societății Scriitorilor Români.
Cel de-al doilea volum al poetului brașovean, cuprinde în paginile sale poezii de o mare sensibilitate, în care fiorul iubirii este prezent în fiecare strofă și fiecare vers.
În poezia „Cel mai simplu poem de dragosteˮ, poetul îi spunea muzei sale:
„Știi? Lămpile filează în amintirea ta, / Și somnul nu se înșiruie lângă rufele ude. / Flautul agonizează nicăiri și-n fiecare stea / Și numai pasul amintirii tale s-aude. ……………………….
E cel mai simplu cântec, acesta. Așa: / Pe coapsele tale adorm hulubi sau căteodată / Se culcă fruntea obosită și grea / Ce plânge după fiecare poemă plecată.ˮ

Iubirea tânărului licean șagunist ajunge la cote maxime în poezia „Muzicăˮ:

„Coboară ochi-n seară și urcă-ncet spre stele / Cântecul tău de ceară și gâtul de email, / Închide-n melodie acordurile grele, / Deschide clavecinul, tăcutul evantail. / Răsfiră-ți păru-n toamne și-n bucle peste umeri / Strânge-ți pe coapse rochia și mâna pe obraz / Sărutul să pogoare, pe buze, când îți numeri / Luceferii – ce salbe îți lasă pe grumaz.ˮ

Așa cum observăm în poezia „Cântec pentru amintireˮ, din toată această iubire a primei tinereți, poetul rămâne doar cu cea care nu-l va dezamăgi niciodată – Poezia:

„Nu-s trist și nu-s nimic / Dar poezia e un fruct prea copt în aer / Cuvântul e un sturz, o lacrimă, un vaer / Căzut pe fruntea ce-o ridic. / Adu-ți te rog, aminte / De visele noastre. Eu păstrez doar frăția / Frumoasă și caldă, descânt poezia / Cuminte, cuminte…

A consemnat: muzeograf Traian Constantin Dumbrăveanu